ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 15

  Era atât de frumoasă chiar şi când dormea. Mereu a fost o persoană atrăgătoare, încă de când am cunoscut-o. Poate de aceea mă purtăm atât de rece şi crud cu ea. Pentrucă ştiam că dacă mă aproprii de ea o să fiu laş. Şi mie nu îmi place să fiu o persoană slabă. Dar acum sunt în stare să fiu oricine ca să fiu cu ea. 

-Te mai holbezi mult la mine? Spune ea printre perne 

În ultimul timp, cam de 3 săptămâni, Kim s-a comportat foarte ciudat. Într-o seară a vomitat tot ce a mâncat şi a ţinut-o aşa timp de trei ore. Am vrut să mergem laurgene, dar ea m-a asigurat că nu are nimic şi că DIN NOU este o lipsă de calciu neprevazuta. Dar eu tot nu am văzut legătura. Doarme mai mult, mănâncă mai puţin şi numai are chef de viaţă. Am încetat să-i mai spun asta, pentru că de fiecare dată spune că mi se pare. 

-Nu mai am voie să mă uit la iubita mea? intreb şi mă duc spre ea

 

-Dar nu te uitai. Te holbai. Şi e o mare diferenţa. Plus că ..nici măcar nu sunt dezbrăcată. 

Am început să rad puternic ceea ce a trezit-o de tot la realitate. 

-Bună dimineaţa, spun şi rad în continuare 

A vrut să vină spre mine ca să mă sărute, dar telefonul care a început să sune nu i-a mai permis asta.
A vorbit vreo trei minute cu mama ei şi în timp ce făcea asta se schimba. Unde mai pleacă? 

-Aiden, eu trebuie să plec. Mama mea m-a chemat să o ajut cu ceva... 

-Ok,vin cu tine, spun şi mă ridic în picioare. 

-NU! Adică nu a zis ceva de tine, a zis să vin doar eu, deci te rog.. 

Nu e prima oară când bagă scuza asta. Poate că se duce la mama ei, dar nu cred că e aşa de proastă femeia aia ca să aibe în fiecare zi nevoie de ajutor. Inca nu o iertasem pentru comportamentul pe care l-a avut cu Kim la inceput. Si tot nu eram de acord cu explicatiile pe care i le daduse aceasta in legatura cu abandonul. Ce fel de peroana isi lasa propriul copil cand are conturile gata sa explodeze?

M-a pupat scurt şi dusă a fost.

Mişcam paharul cu vodka în barul meu preferat din zonă. Veneam mereu aici când eram stresat, nervos sau plictisit. Adevărul e că nu mai fusasem demult aici ţinând contcă acum aveam o femeie serioasă în viaţa mea. Chelneriţa încă îmi face ochi dulci, dar nu am deloc dispoziţia să-i spun că nu mai are nicio şansă la trofeul meu.

-Aiden! Ca în vremurile bune...

Emma s-a apropriat de mine cu parfumul ei cu care mă obişnuisem. Am privit-o în ochi şi mi-am dat seama că ea a fost o femeie importantă pentru mine. Chiar dacă, de foarte multe ori mă duceam la alte femei şi ea ştia asta, dar nu se supăra niciodată cu adevărat pe mine. Îndură mereu totul. Uneori chiar mă întreb dacă i-am frântinima sau dacă măcar a durur-o în vreun fel.

-Emma, ce cauţi tu aici?

-Aici mă refugiez şi eu când sunt tristă.

Părul ei şaten şi ochii ei căprui erau la fel de frumosi. Am întâlnit-o pe Emma la o petrecere. Era a nu ştiu câtă petrecere pentru mine, dar prima pentru ea. Prietenii ei o forţaseră să bea, iar această a băut mai mult decât trebuia. Am privit-o încă de când s-a urcat pe masă şi când am văzut băieţi şi bărbaţi roind în jurul ei, m-amdus la ea şi am dus-o la mine acasă. Ziua următoare uitase totul, dar i-am dat numărul meu de telefon că să mă sune dacă mai sunt probleme. Mă suna în fiecare zi să neîntâlnim până când am făcut-o pentru prima dată. Ea o făcuse pentru prima dată. De atunci ne-am despărţit şi ne-am împăcat de atâtea ori, şi cred că de aici a venit acest egoism şi această stare de superioritate. Mă voia doar pentru ea.
Toată lumea o consideră o scorpie, pentru că ea chiar e una, dar dacă ajungi să o cunoşti, realizezi că e doar o fată pierdută în proprile gânduri, orfană şi singură.

-Am venit să îţi aduc nişte informaţii. Aşa că te-aş ruga să taci şi să mă laşi doar pe mine să vorbesc..ca în vremurile bune, corect? Am aprobat din cap, iar această a suflat înainte de a începe. –Ştii bine că m-am mutat undeva în centru. În centru este spitalul Vintyerk. În fiecare dimineaţă când ies pe balcon frumoasă ta iubitaalături de mama ei intră în spital. Mereu ies mohorâte şi pot citi tristeţea de pe feţele lor chiar şi de la etajul opt. Mereu intră cu nişte foi în mâna şi ies cu altele, mai multe. Ceea ce vreau să spun este că.. poate, nu ştiu, dar Kimberley este bolnavă sau ceva?

Emma minţea cu multe, dar asta clar nu era una din minciunile ei. Am stat suficient cu ea încât să-mi dau seama când spune adevărul şi când nu o face. Şi dacă stau maibine să mă gândesc toate se leagă. Stările ei ciudate, nopţile nedormite, greaţă, fără poftă de mâncare..cred că, Kim este bolnavă.

-Şi înainte să te gândeşti la vreo răceală sau ceva, vreau să mai adug niste lucruri. Nicio femeie din oraşul ăsta nu vine la cel mai mare spital doar pentru o micărăceală. Nicio femeie nu vine în fiecare zi la un spital şi iese cu atâtea analize doar pentru o răceală. Din privirea pe care o aveai am putut să-mi dau seama că aiunit ceva în căpuşorul tău. Se comportă ciudat şi cu tine?

-Da, uneori ..

-Dragule, sunt sută la sută sigură că Kim este însărcinată!

Camera a început să se învârtă şi ştiam că nu e din cauza vodkai. Greaţa este un simptom. Sfiinţe Sisoie! Doamne Dumnezeule! Nu pot să mă bucur, dar nici trist nu pot săfiu. Vreau un viitor cu femeia asta, dar nu atât de repede. Nu pot fi un tată de la vârstă asta.
Emma mă privea şi ştiam că situaţia o satisfăcea, dar nu aveam timp de asta. Am ieşit pe uşa şi urcând în maşină i-am lăsat un mesaj lui Kim: "Sper că eşti acasă. Vreausă vorbim"
Am pornit motorul maşinii şi imediat am primit un răspuns: " Sunt de o ora. Te aştept. E totul bine?"

Mi-am închis telefonul şi am accelerat spre casă. Îmi era frică de conversaţia ce avea să urmeze.

Dragii mei, in sfarsit am reusit sa mai scriu un capitol! Si pentru ca am avut ceva timp am scris si capitolul 16, dar pe acesta o sa-l postez peste o saptamana si putin, pentru ca sunt sigura ca al timp liber nu o sa mai am! <3 

Vreau parerile voastre despre captiol!