ONE BOY-Thousand feelings

Sfarsit-Partea a II-a

  Cu ce aş putea începe? Ce aş putea privi pentru prima dată? Nu credeam că îmi va fi atât de dor de libertate, de natură, de tot. Să fiu închis pentru 5 ani nu a fost deloc uşor. Au fost cele mai grele momente din viaţa mea. Măcar nu au fost douăzeci şi cinci de ani. Avocatul angajat de fratele meu a reuşit să facă rost de nişte dovezi care dovedeau clar faptul că Jesy a fost capul întregii operaţiuni. Nu am fost nevinovat, dar s-a înţeles că nu a fost totul idea mea, aşa cum zicea idiotul ălacare lucra cu ea.

Nu am avut cu cine să vorbesc. Doar am muncit cum nu am muncit în viaţa mea şi am continuat să visez. Visam că ea încă mă aşteaptă, dar sunt sigur că acest lucru nu poate fi adevărat, nici dupa doar cinci ani. Să mă aştepte pe mine însemna să se închidă şi ea pentru cinci ani. Să se închidă în casă şi să nu se bucure de tot ce o aştepta afară.De oamenii care o asteaptau afara. Au fost doar cinci ani, dar ea a trăit şi trăieşte cu idea că mai sunt încă douăzeci.
Nu credeam că îmi va fi atât de dor de familia mea. Când am fost închis am regretat fiecare moment în care nu i-am strâns în braţe. Mai ales pe fratele meu. Nici nu am apucat să îi mulţumesc pentru că a salvat-o.
După o luna, am reuşit în sfârşit să mă bucur de ceea ce înseamnă a fi liber cu adevărat. Pot spune că am început să îmi iau din nou viaţa în piept.
Mă privesc în oglindă şi nu îmi vine să cred ce văd. Asta e viaţă pe care mi-am imaginat-o? Nu, pentru că ea nu e lângă mine. Am douăzeci şi nouă de ani, am viaţa înainte, dar niciun plan. 

Mama a propus o ieşire în oraş, în familie. Mi s-a părut o idee bună. Am nevoie de asta.
Restaurantul Crystal s-a schimbat. Decorul acum este altul şi bineînţeles că mă aşteptăm la asta. Mă îndrept spre masa doisprezece şi sunt dezamăgit când văd că este ocupată de o altă familie. Văd un băiat care îi face ochi dulci chelnăriţei şi mă apucă râsul. Acesta ar putea fi începutul unei poveşti de dragoste, poate mai fericita decat a mea. Mă aşez la masa unsprezece. Matt se aşează lângă mine puţin îngrijorat.  

-S-a întâmplat ceva? Îl întreb
Acesta mă aude, dar nu se uită la mine. Priveşte undeva în spatele meu, ceea ce mă face şi pe mine să mă întorc.
Nu ştiam de ce privea aşa îngrijorat spre masă zece până să îmi dau seama. Rochia roşie, corpul de zeiţă, părul prin în coc şi privirea pe care nu am putut să o uit niciodată. Parcă neschimbată. Era ea.La fel de frumoasa. Mai frumoasa ca niciodata, de fapt. Râdea şi nu eu eram motivul. Bărbatul din faţa ei o atingea pe mâinile micuţe unde am putut zări un inel.
Eram blocat. Şocat. Dar nu mă miră nimic. Şi eu am făcut la fel în trecut.
Voiam să plec acum la ea. Să mă duc să o iau în braţe şi să o sărut cum nu am sărutat-o niciodată. A zis că mă va iubi mereu. Şi ştiu că e adevărat. Ea mă iubeşte, dar nu în modul în care îl iubeşte pe el acum. Si oare daca m-as duce la ea, as putea schimba ceva?

-Aiden, calmează-te! Spune tatăl meu. Abia acum realizez că strângeam paharul de vin foarte tare în mâna.  

-Trebuie să vorbesc cu ea! Le spun şi mă ridic de la masă.   

-Nu cred că ar avea rost, spune Matt imediat.   

-Ce vrei să spui?   

-Kim a avut un accident şi-   

Nu-l las să termine ceea ce voia sa zica. Am aşteptat cinci ani clipa aceasta. Să fie la câţiva metri de mine şi eu să nu fac nimic. Acest lucru nu poate fi posibil. Nu-mi pasă dacă e căsătorită. Nu-mi pasă dacă îl iubeşte pe bărbatul ăla. M-am întors si vreau sa iau ceea ce e al meu. Sau ceea ce a fost al meu candva. 

Bărbatul de lângă ea se uită la mine surprins. Eram în spatele ei, dar ea nu ştia acest lucru. Văzându-şi iubitul cum mă priveşte se întoarce şi ea. Atât de frumoasă! A fost mereu aşa frumoasă? Am fost atat de orb in tot acest timp? Ah, cand pierzi ceva...abia atunci realizezi ce ai avut de fapt.