ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 8-Partea a III-a

Sunt pregătită. Vreau să câștig. Adrenalina întră în mine de fiecare dată când urc în mașină, dar mai ales în locul acesta. Locul acesta este al meu și nu îl voi lasă pe el să câștige. Urletul motorului lui crește când mașina lui ajunge lângă a mea. Îmi face semn din cap și ne îndreptăm amândoi spre a două linie. Încă câteva secunde până la startul cursei.

Inspir adans și apăs ușor pe accelerație. Al doilea semnal luminos se aprinde, iar într-o succesiune rapidă, luminile galbene țin numărătoarea inversă...trei...doi...unu...

Piciorul îmi zboară de pe ambreaj în timp ce celălalt se trântește pe accelerație, într-o perfectă coordonare a mișcărilor. Motorul urlă, iar spinarea mi se lipește de spatele scaunului.

Schimb vitezele în funcție de sunetele ei lăsându-mi monstrul să alerge. Aiden este înaintea mea cu câțiva metri, dar sunt singură că până la finalul cursei îl voi depăși.

Nu iau nicio secundă piciorul de pe accelerație, dar încetinesc instant când văd mișcările mașinii lui puțin ciudate față de obicei. Merge la stânga și la dreapta, ocupând toată zona, ca și cum nu ar mai avea control asupra mașinii. Este cumva un joc de-al lui?

Mă aflu la aproximativ doi metri de el și încerc să îi văd expresia feței pentru a-mi da seama de ce se întâmplă. În momentul în care ochii noștri se întâlnesc, pot citi groaza în ai lui și îl văd cum accelerează și mai tare și întră cu totul într-o camionetă parcată lângă. Opresc mașina repede și o văd pe a lui sub camioneta și mai observ ceva. Văd sânge. Mult sânge. Prea mult sânge.

Cobor aproape plângând din cauza faptului că eram doar eu aici singură si nu il puteam salva. Sun repede la salvare și îl iau pe Aiden de mâna. Încep să strig cât de tare pot, dar acesta nu îmi răspunde. Îi ating fără să vreau sângele care îi curge din cap și în momentul acela simt ceva ce nu am mai simțit până acum. Simt cum il pierd.

Imaginea lui în mintea mea. Zambindu-mi. Spunându-mi că mă iubește. Îl văd îmbrăcat la costum. Mă văd pe mine blocată într-un subsol. Mă văd pe mine omorând pe cineva. Îl văd pe el spunându-mi că totul o să fie bine. Îmi văd o viață pe care nu știam că o am.

Memoria mea...

Ochii mi se închid încet și cad ușor pe pieptul lui plin de sânge și parcă împart aceeași durere cu el.