capitolul 9

23 0 0
                                    

Alergam cat puteam de repede ca sa nu ma prinda ploaia deoarece auzeam niste tunete. Dupa aproape o ora incepe din cer sa cada picuri mici facandu se din ce in ce mai mari si mai desi. Am vazut o casa luminata si am ciocanit la usa sfioasa. O femeie de varsta mijlocie deschide usa si cu cu un zambet mare la inceput ii dispare repede. O intreb:
    -Buna seara, m as putea adaposti pana ce ploaia se opreste? O intreb cu un zambet slab si dragastos
   - Cu siguranta. Hai inauntru.
Am intrat inauntru si o caldura puternica ma liveste facandu ma sa ma simt mai bine. Acea doamna imi arata camera unde pot sa stau peste noaptesi mi a dat niste haine uscate de ale fiicei ei care acum este in Canada. Fericita ca am gasit un adapost imi pun capul pe perna si adorm cu nici un gand in minte.
  

If I stayUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum