Acasă (Pauză)

Priviri intense

Soneria enervanta a alarmei ma rupe din nou din dulcea lume a viselor.Mormaind nemulțumită,ma ridic în capul oaselor,casc îndelung,opresc dispozitivul de tortura,iar apoi ma duc in baie pentru a ma pregăti pentru școală.

Astăzi ma îmbrac cu o pereche de pantaloni negrii mulati,un tricou alb mai lărguț,o geaca de blugi cu mânecile suflecate pe deasupra și perechea de Converse albi înalți pana la glezne.Bratari de piele,un lanț lung cu un pandantiv în forma de mustata neagra,minimul de machiaj,parul prins într-o coada de peste pe o parte,putin parfum și sunt gata de ziua numărul doi la noul liceu.

La fel ca ieri,m-am dus în bucătărie pentru a lua micul dejun.

-Buna dimineata!le salut bine dispusa pe Susan și Mary.

-Buna dimineata!îmi răspunde la fel de vesela Susan.

-Buna dimineata,bombonica dulce!

-Ce mâncare delicioasa mi-ați pregătit astăzi?o intreb flamanda pe Mary.

-Clătite.

-Cu Nutella?intreb aproape sărind de pe scaun.

-Da.imi răspunde râzând.M-am gândit ca o fata asa dulce ca tine merita ceva pe măsură.

-Nutella e alimentul meu preferat.Sunteți cea mai tare,doamna Mary.si încep sa aplaud.

-Mary e suficient,bombonica dulce.imi spune,fiind foarte incantata de gestul meu.

Și acestea fiind spuse,imi aseaza in fata cele mai apetisante clătite pe care le-am văzut.Si ce fac eu atunci când mi se oferă ca mic dejun asemenea bunatati și umplute cu Nutella?Sar pe ele și devorez.

-S-a întâmplat ceva,Susan?o intreb atunci când îmi dau seama ca nu a mai spus nimic de la salut.

-Nu,nu.Totul e în regula.Eram doar cu mintea în alta parte.

-Unde era toată lumea ieri când am venit de la școală?nu îmi pot opri curiozitatea.

-Domnul Daniels a ieșit în oraș cu familia,asa ca a dat liber la tot personalul.

-Aha.spun lămurită și cele spuse de ea ma fac să-mi ma duc cu gândul la pozele din biroul tatei,în care apare acel băiețel.

-Richard  şi Britney au împreună un baiat,nu?caut eu sa ma lămuresc.

-Da.Îl cheamă Richard Junior.imi răspunde de data asta Mary.Dar toată lumea ii spune Junior.E o dulceață de băiețel și are 3 ani.Pacat de el însă.Il alinta prea mult și uneori e cu adevărat un razgaiat.

-Mary!Noi nu avem nici un drept sa bârfim patronii sau sa ne dam cu părerea dacă își educa corect sau nu copilul.ii atrage atenția Susan celeilalte femei.

Mary nu mai spune nimic și se întoarce la oalele ei,iar Susan deschide o carte ce se afla pe blat și începe sa citească.

În urma acestei discuții am realizat ceva.Mi-am dat seama de faptul ca tatăl meu tine la Junior si ca probabil mereu și-a dorit un baiat.Poate ca de aceea a avut o atitudine mai distanta și indiferenta fata de mine.Poate ca de a aceea a făcut pe dracul în patru sa ma trimită cat mai departe de el.Atunci de ce m-a luat la el,dacă nu m-a vrut?De ce m-a pus sa vin aici?Unele lucruri sunt lămurite,iar alte încă rămân în ceata.Si brusc mi s-a tăiat pofta de mâncare.

-Ar cam trebui sa plec.le atrag atenția celor doua femei.

-Dar nu ai terminat de mâncat. protestează Mary.

-Nu mai pot și în plus nu vreau sa întârzii.

-Bine,bombonica dulce.

-Ne vedem mai târziu.Sa aveți o zi buna.le urez eu.