Prima întâlnire

68 10 9
                                    

Bluza verde de mătase care îmi scoate ochii în evidență sau tricoul alb?Fustă neagră sau jeans bleu sau rochie gri?Teniși?Pantofi?Balerini?Argh!Nu am nici cea mai vagă idee cu ce să mă îmbrac.

După ce el a plecat,lăsându-mă stând pe bancă cu un zâmbet tâmp pe față,m-am aflat într-o ceață din care am ieșit de-abia când am ajuns acasă și a trebuit să încep să mă pregătesc de întâlnire.Şi din cauza acestei ceți,nu am fost în stare să îl întreb pe Xavier ce are in plan pentru întâlnire,ca să am și eu o cât de mica idee cu ce să mă îmbrac.Şi din cauza asta,dressing-ul meu e cu susul în jos.Peste tot sunt aruncate la nimereală haine și încălțăminte desperecheată în graba mea de a îi da jos cât mai repede.

Toată chestia asta cu întâlnirea îmi va provoca un atac de nervi.De fapt,nu.El îmi va provoca un atac de nervi.

Parcă simțind că mă gândesc la el,telefonul mă alertează că am primit un mesaj de la Xavier.

Idiotul:să îți iei pe tine un costum de baie

Eu: duci la piscină?

Idiotul:poate...

Eu:ți-am mai spus că îmi place când îmi vorbești așa...enigmatic?

Idiotul:m-am născut ca să îți fac pe plac 😘

Eu:eram sarcastică

Idoutul:știu,pitic.dar îmi place la nebunie să te tachineaz

Eu:ha ha ha

Idiotul:te las.peste un sfert de ora sunt la tine

Un sfert de oră?!Este deja 4 și un sfert?Vai de viața mea!

Îmi iau repede pe mine costumul turcoaz din două piese,iar pe deasupra un maieu alb și o pereche de blugi scurți.Mă încalț cu o pereche de sandale argintii și îmi prind părul într-o coadă de cal.Nu mă machiez și nu îmi pun accesorii,pentru că nu ar face decât să mă încurce dacă mă duce la o piscină.Ceea ce cred că se va întâmpla.De ce m-ar pune să îmi iau costumul de baie atunci?

Idiotul:sunt la tine

Îmi iau telefonul și cobor repede scările,zburând parcă până la uşă.Când o deschid,priveliștea ce mă întâmpină mă face să îmi pierd preț de câteva secunde suflul.

Xavier mă așteaptă călare pe motocicleta lui neagră,arătând absolut irezistibil.Fără casca de protecție,bineînțeles.Doar ochelarii de sore,întocmai ca data trecută.Este într-un tricou gri,blugi și teneşi.Brațele îi sunt încordate pe ghidon,scoțând în evidență vene și mușchi bine lucrați.Motorul motocicletei toarce sub el ca o pisică alintată.Acum știți de ce nu am putut să respir.Voi cum ați putea dacă ați fi servite cu o asemenea priveliște?

După ce iau o gura mare de aer,mă apropii de el.

-Bună!

-Buna,pitic.Eşti gata?

-Aşa cred.răspund pe un ton nesigur.Unde mă duci?

-Surpriză!îmi spune cu zâmbet enigmatic pe buze.Hai,sus și să mergem.

-Ce fac cu telefonul?și i-l arăt,spunându-i fără cuvinte că nu am unde sa îl țin dacă vrea să mă urc pe motor.

Mi-l ia din mână și îl pune într-un compartiment alături de telefonul lui.În timp ce el face asta,eu mă sprijin de umerii lui și mă urc în spatele lui.Şi acum,ce fac cu mâinile mele?Le las pe umeri sau mi le pun la spate?

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 07, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Acasă (Pauză)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum