Calea (Harry Potter fan fiction)

Fiul Intunericului

Drogon zbura deasupra marii,iar prilvelistea era minunata insa incepeam sa ma ingrijorez deoarece ne indepartasem destul de mult de cabana si eu nici nu stiam daca dragonii ma vor asculta si in continuare.
-DROGON!intoarce-te!am strigat dragonului.
Insa nu ma asculta.Am incercat sa nu ma panichez.Poate doar nu m-a auzit.
Poate ca daca intram in mintea lui reuseam sa il controlez mai bine.
Trebuia sa iau forma Phonenixului asa ca am inceput sa ma relaxez,sa incerc ceea ce mai facusem odata cu o ora in urma.Am simtit cum ma cuprinde caldura si un val de putere infinita.
Acum le auzeam gandurile dragonilor.
"Stapana!nu ne obliga sa facem asta!"
"Taci corcitura de sarpe!iti poruncesc sa o aduci la mine" se auzi vocea Morganei si o durere sfâșietoare ma lovi dinou insa de data aceasta era de 3 ori mai puternica.
"Drogon,fa ce iti cere. "i-am transmis gandul meu dragonului.
"Dar o sa te omoare,si daca mori tu murim si noi"
"Nu o sa moara nimeni,o pot invinge!"
In departate se vedea o insula in mijlocul marii asupra careia razele lunii pareau sa isi canalizeze toata puterea.
M-am transformat dinou in om.Voiam sa am un avantaj in fata Morganei,nu voiam sa stie ca pot lua forma Phoenixului
Voiam sa ma creada slaba.
.....   

Insula era destul de mica ,chiar si vazuta de aproape.Cand a aterizat Drogon a scos un sunet ca un planset.
Stiam ca imi transmitea ceva insa nu il puteam auzi daca nu eram Phoenix.
-O sa fi bine.I-am spus,si l-am mangaiat pe capul lui solzuros si negru.
Trebuia sa o inving pe Morgana.Toti cei dragi mie aveau nevoie de asta,iar acum si dragonii care erau practic cele mai apropiate rude ale mele in momentul de fata.Trebuia sa ii protejez pe toti chiar si cu pretul vietii.

Morgana nu se vedea pe nicaieri insa faptul ca puterile mele incepeau sa apara stiam ca e aproape.
Era bezna in ciuda luminii luni care parea ca intra toata in pestera din mijlocul insulei.Trebuia sa intru singura in gura lupului.

Pestera consta intr-un tunel nu prea lung la capatul caruia se distingea o lumina puternica.Am inaintat incet prin tunel spre incaperea luminoasa unde speram sa o gasesc pe Morgana.Lumina era prea puternica si a trebuit sa astept cateva secunde ca vederea mea sa isi revina.

In incapere nu era nimeni,razele lunii cadeau direct pe o constructie din piatra ce parea a fi o fantana sau un altar.

-Unde esti ?stiu ca esti aici Morgana! Arata-te!

Morgana nu mi-a raspuns insa dupa a,lte 10 secunde un mormait se auzi din interiorul constructiei de piatra.

M-am apropiat incet instinctul spunandu-mi ca e o capcana insa ce am vazut in fantana m-a facut sa nu imi mai pese daca e sau nu o capcana.

In fantana era Tom care nu se misca si care incerca sa spuna ceva ireperabil.

-Tom!ce se intampla?!Morgana a facut asta?

M-am uitat in spate sa vad daca era cineva insa nu era nimeni asa ca am coborat in fantana si am desfacut vraja de impietrire ce era aruncata asupra baiatului.

-Esti nebuna?! de ce ai venit aici?e o capcana!

-Mai mai!ce avem noi aici?!Bun venit acasa Myrddin Naedersy!

Vocea celei ce ma voia moarta era calda si placuta,daca nu as fi stiut mai bine as fi zis ca e doamna Weasley nu cea care striga la dragoni si ii chinuia.Era o femeie frumoasa cu parul negru si ochi albastri ca 2 cuburi de gheata.

-Fa ce vrei cu mine dar lasa-mi prietenii si faminila in pace!pe mine ma vrei moartra !nu pe ei.

-Ha HA!si distractia unde ar mai fi atunci?mi-a luat 15 ani sa te gasesc Naedersy.

-Si acum ca m-ai gasit vrei sa ma omori!bine,dar daca tu crezi ca nu voi face nimic ca sa schimb asta te inseli amarnic.Si numele meu e Thea,nu Naedersy!