Soarele s-a ridicat deja pe cer,iar acum imi inunda camera cu raze stralucitoare ce imi cad pe fata ca o mangaiere dulce.Cand deschid ochii vad patul cu baldachin alb in care ma aflu si pe Nala pisica mea alba care doarme linistita la picioarele mele camuflanduse perfect in cearceafuri.
Ma numesc Thea si implinesc 14 ani pe 16 octombrie.M-am nascut in Bulgaria si provin dintr-o familie foarte cunoscuta in lumea vrajitorilor care s-a destramat insa acum 3 luni.Tata a fost cel mai faimos jucator de Vajhat,Viktor Krum,iar mama era cunoscuta in lumea noastra pentru cartile pe care le-a publicat.
A plecat din Anglia pentru a se casatorii cu tata si au avut doi copii,pe mine si pe Cedric care e cu 2 ani mai mare decat mine.Lucrau ca ingrijitori de dragoni in Romania pe parcursul sederii noastre la scoala.Eu si fratele meu studiam la Durmstrang,eu eram in anul 3 ,iar Cedric in anul 5 cand viata noastra a luat o intorsatura neasteptata.
In ultima saptamana de scoala am primit o scrisoare de la prietenul cel mai bun al tatei cu care lucra in Romania,Charlie Weasley .Ne-a spus ca trebuie sa venim de urgenta acasa pentru ca ceva oribil s-a intamplat.Ajunsi acasa ne-a spus ca parintii nostri au disparut si ca nu mai suntem in siguranta in Bulgaria asa ca au hotarat ca pe mine,fiind mezina familiei ,sa ma trimita in Anglia la matusa Tese,iar Cedric sa ramana in Bulgaria pentru a rezolva niste "lucruri" pe care eu eram prea mica sa le inteleg .Si asta au si facut. Asa m-am trezit intr-o tara straina ,fara parinti sau fratele meu si fara sa cunosc pe nimeni inafara de matusa mea si Nala fara care probabil o luam razna.
Si astfel,iata-ma aici,la 3 luni dupa acest incident, locuind cu matusa mea Tese,o batranica excentrica cu o pasiune ciudata pentru incuiati.
De 3 luni nu am mai primit nici o veste din Bulgaria despre parintii mei , pe care in adancul meu simt ca nu o sa ii mai revad, desi sper sa ma insel. Nici Cedric nu mi-a mai scris si incep sa ma intreb daca nu cumva au uitat de existenta mea.
********
Ma ridic din pat,imi pun o rochita alba cu flori care imi scoate ochii verzi in evidenta ,iar parul saten ondulat mi-l impletesc intr-o coada la spate dupa care cobor la masa.
O gasesc pe matusa Tese facand clatite si cititnd dintr-o carte incuiată despre motociclete.
-Buna dimineata micuta raza de soare! ma saluta ea ca de obicei si ma saruta pe frunte.
-Buna dimineata matusica!Hmm!Ce bine miros clatitele alea!
-Nu-i asa?!Oh,era sa uit,am o veste buna pentru tine! I-am scris directoarei de la Hogwarts ,profesoara McGonagall,o femeie minunata!Si mi-a spus ca te accepta bucurosi la scoala.Uite,aici ai scrisoarea si lista cu cele necesare pentru anul 4.
Iau scrisoarea si o citesc.Lista de carti era destul de lunga insa ultima carte mi-a atras atentia : "Aparare contra magiei negre-treapta 4" de Amanda Krum.Ochii mi s-au umplut de lacrimi cand am vazut numele mamei scris pe lista dar nu am vrut sa o supar pe matusa asa ca m-am sters repede la ochi,chiar la timp ca sa nu ma vada.
-Ei,cum ti se pare?ma intreaba aceasta punadu-mi clatitele in farfurie .
-Bine,ii raspund incercand sa schitez un zambet,fara prea mult succes insa.
-Minunat!Ma gandeam sa mergem pe Aleea Diagon ca sa cumparam tot ce avem nevoie,maine.
Parea foarte entuziasmata.
Restul zilei mi l-am petrecut in locul meu secret din spatele casei ,un micut luminis inconjurat de pomisori.Ma gandeam la Hogwarts, la cat de nerabdatoare dar si speriata sunt.Insa dupa un timp am adormit si am avut un vis foarte straniu in care un barbat pe care nu il cunosteam ma urmarea ,iar cand era aproape sa ma prinda ,m-am transformat intr-o pasare rosie de foc si m-am trezit.
Cand am deschis ochii am fost surprinsa sa vad doi ochi albastrii atat de adanci incat pentru o clipa am uitat cine sunt sau unde ma aflu.
-C-cine esti?
CITEȘTI
Calea (Harry Potter fan fiction)
RandomLordul Intunericului a fost distrus de Harry Potter insa raul incearca sa isi faca din nou loc in lumea magiei.Destinul intregii lumi vrajitoresti sta in mainile unei singure fete deosebite,iar calea pe care o va alege aceasta e singura scapare.