Calea (Harry Potter fan fiction)

Cercul secret

Am mai citit de cateva ori scrisoarea ca sa vad daca am inteles bine mesajul.Ochii mi s-au umplut involuntar de lacrimi.Nu intelegeam nimic din mesaj si eram debusolata dar fericita.

"Deci traiesc!Doamne!Traiesc!"

-Thea!Thea!

Trezita la realitate de vocea lui Rose ma intorc si ii dau scrisoarea sa o citeasca si ea.

-Dar asta e minunat...insa totusi...ce legatura are mama cu asta?Am sa ii scriu.

-Nu!ar putea fi prea riscant,spuse Albus care tocami ce termina de citit scrisoarea.

-Albus are dreptate,am fost eu deacord,dar totusi va trebuii sa iau legatura cu matusa Tese.

Dupa ce am terminat toti de mancat am fugit repede in dormitorul fetelor si i.am scris o scrisoare matusii sperand ca va raspunde.

In turnul bivnitelor mirosea foarte urat dar ignorand mirosul am ales o buvnita de-a scolii ca sa trimit scrisoarea.

Domeniile de la Hogwards erau foarte intinse iar pe drum inapoinspre castel am ales sa merg pe langa Padurea Interzisa.Proasta alegera insa pentru ca era o experienta groaznic de inspaimantatoare la fel ca padurea...si mi-am amintit de vis...respiratia celui care ma urmarea...ochii pasarii...am auzit un tipat si am lesinat.

-Thea!trezeste-te!

M-am trezit inca speriata si nestiind ce se intampla si unde ma aflu.

-Tom..de ce sunt intinsa pe jos?

Tom s-a uitat la mine cu ochii lui albastrii mariti si speriati.

-Eram langa coliba lui Hagrid si te-am vazut caznd...am crezut ca iti e rau.

-Ma urmareai?

-Nu..nu chiar...defapt te cautam ,iar Rose mi-a spus ca trmiti o scrisoare asa ca am venit dupa tine.

-De ce ma cautai ,Tom?credeam ca nu vorbesti cu Cercetasi sange-mali.

-Defapt...de asta te cautam.Thea,imi pare rau...nu...nu vroiam sa spun asta dar Scorpio..stii...nici el nu ii uraste pe toti.

Stiam ca ii parea rau,poate ca e el fiul lui Bellatrix,dar nu are caracterul ei.

-Si mie imi pare rau ca am tipat la tine ,Tom.Putem fi prieteni dinou?

-Thea,vrei sa vi cu mine?

Nu a mai asteptat un raspuns.M-a luat de mana si am intrat in Padurea Interzisa.

Aveam incredere in el dar padurea inca imi dadea fiori asa ca am luat bagheta in mana ca sa fiu mai sigura.

Am mers prin padure cam 30 de minute,iar cu cat ne afundam mai mult cu atat parea mai sinistru si intunecat...dar ceva imi spunea ca atunci cand vom ajunge...aceasta senzatie stranie va trece.

Padurea gemea dar totusi nimic nu parea sa fie in jutul nostru.Nici macar vantul nu adia printre frunze iar pasii nostrii se auzeau ca niste mici monstrii sforaind pe frunzele uscate cazute.

In fata noastra se inalta o gaura si cu cat ne apropiam am putut sa vad ca e degapt intrarea intr-o pestera.Din pestera se auzeau rasete si voci si un mic foc albastru facut evident de o bagheta stralucea in intuneric.

-Thea,daca vrei sa intrii trebuie sa juri ca nu vei spune nimic de locul asta si de cei pe care ii vezi aici.Locul e vrajit si daca spui cuiva de el lucruri teribile ti se pot intampla.

-Promit!am spus putin nervoasa.

"Ce e locul asta!"

Tom m-a luat de mana si am intrat impreuna in pestera.