Magia prieteniei

Capitolul 2

Intr-o zi insorita de primavara m- am dus cu bicicleta in padure. Mereu ma linistea o plimbare in natura , iar maine aveam test la mate, deci imi  prindea  numai bine. Soarele auriu patrundea printre crangile batrane ale copacilor. Cantecul pasarilor incanta intreaga padure. Am inspirat aerul proaspat, linistitor. M-am oprit putin, pentru a face o pauza, dar cand am vrut sa ma asez jos, am simtit ceva prea tare pentru a fi pamant. Am crezut ca era o piatra, dat cand m- am uitat mai bine, era o carte ascunsa in muschiul copacilor. Nu stiam daca ar trebui sa tip sau sa incep sa o citesc. Intr-un final, am decis sa o duc acasa. Am indesat-o in rucsac si am pornit la drum.     Cand am ajuns acasa era seara. In momentul in care am intrat pe usa, mama, care era arheolog, a inceput sa ma asalteze cu intrebari:        - Unde ai fost pana acum? Ai ajuns cam tarziu acasa, nu crezi?   
     - Ti-am spus ca merg in padure cu bicicleta. Cred ca am pierdut notiunea timpului, am spus eu mergand  in camera mea. Nu imi doream ca mama sa afle despre carte, pentru ca m-ar fi tot batut la cap, vrand sa ma ajute. Maine, vroiam sa ii spun si lui Mary, cea mai buna prietena a mea, despre carte.