Magia prieteniei

Capitolul 13

     In cimitir era intuneric. Ma inconjura o ceata atat de groasa ca o puteai taia cu cutitul.
    Am inceput sa caut cu atentie cartea. M-am uitat la fiecare detaliu, incepand cu pietrele de la morminte. Toate erau rotunjite la capete mai putin una care avea forma unei cartii. Pe acea piatra nu era scris nimic.
     - A fost destul de usor! am soptit eu.
     M-am apropiat de piatra pentru a-mi da seama cum pot ajunge la carte. Am observat ca acel mormant fals se afla bagata pe jumatate in pamant o lopata. Am tras usor de manerul acesteia. Piatra de mormant a cazut, iar sub ea se afla cartea. Am luat-o usor in maini. Un glas infiorator a spus:
    - Mai bine imi dai cartea fetito! 
    Era o vrajitoare. Cred ca lucra pentru Morgan deoarece nu stiu un alt motiv pentru care ar vrea cartea. Am incercat sa ma feresc de vrajile ei destul de puternice ascunzandu-ma in spatele obiectelor din apropiere. Ma descurcam destul de bine pana cand au aparut Mary si Jack. Vrajitoarea a indreptat bagheta spre ei, spunand:
   - Daca vrei ca prietenii tai sa mai traiasca da-mi cartea!
   - Ok, daca iti doresti atat de mult cartea o sa ti-o dau, cu conditia sa imi eliberezi prietenii.
   Nu imi era teama pentru Jack, deoarece este un bun magician. Imi era frica pentru Mary.
   - Trebuie sa ma duc sa aduc cartea, am spus eu pe un ton linistit.
   Mary si Jack se uitau ingrijorati la mine, dar nici nu i-am bagat in seama. M-am dus in spatele unei pietre. Am luat doua carti: cea importanta pe care si-o dorea vrajitoarea aceea dezgustatoare si o carte veche de povesti. Le-am dezlipit usor copertiile si le-am schimbat intre ele. Doar nu credeati ca i-am dat cartea, nu-i asa?
    Planul meu a functionat deoarece vrajitoarea m-a crezut si i-a eliberat pe Mary si Jack. Ambii se uitau inspaimantati la mine, dar au inceput sa rada cand le-am spus cum am schimbat cartile.