Magia prieteniei

Capitolul 11

Dimineata urmatoare m-am gandit ca ar fi bine sa ii spun mamei faptul ca voi lipsi o vreme de acasa. Dar raspunsul ei ma socat:
- Morgan este foarte periculos! Oricat ai incerca nu vei putea sa il invingi pentru ca este mult mai puternic. Esti un nimeni pe langa el!

Am ignorat comentariile rautacioase.
- De unde stii de Morgan?
- Din pacate a fost necesar sa iti ucid parintii si sa ma dau drept mama ta arheolog. In realitate mama ta nu putea sa descopere nici unde si-a pus cheile de la masina.
In acel moment asa zisa mea mama s-a transformat intr-un barbat inalt, bine facut. Purta o pelerina neagra care ii acoperea fata. Era Morgan. Am inceput sa alerg disperata spre ascunzatoarea din padure. Stiam ca ii voi gasi acolo pe Mary si Jack. Imi era mult prea frica sa ma uit in spate pentru a verifica daca Morgan vine dupa mine.
Cand am ajuns la ascunzatoare am zbucnit in plans.
- Mama nu e mama! am soptit printre lacrimi.
- Ce vrei sa spui Stephanie? Asta nu are nici un sens!
- Morgan s-a prefacut ca este mama mea tot acest timp. Eu nu am parinti! Au fost ucisi de el!
Mary si Jack sunt niste prieteni adevarati! Au stat tot restul zilei incercand sa ma inveseleasca.
In acea zi am facut o promisiune: voi face tot ce pot sa vad  cum Morgan va pieri!