Magia prieteniei

Capitolul 18

In cateva zile eram gata de lupta. Am pornit spre castel, dar nu a fost atat de usor sa ajungem la acesta. Nu ne puteam teleporta, deoarece ultimi 12 km erau antiteleportare, asa ca am fost nevoite sa mergem pe jos. Daca nu ne statatea Padurea Tacerii in cale ajungeam din prima zi, dar asa a fost mai complicat. Cand am ajuns in fata acesteia simteam fluturasi in stomac. Mi se parea rece si intunecata. Se vedea ca ii apartinea lui Morgan. Padurea era recunoscuta pentru faptul ca la lumina lunii, copacii prindeau viata, ucigand tot ce prindeau. Eu si Mary ne-am scos baghetele si am pornit la drum, deoarece nu aveam chef sa film sifonate de niste copaci diabolici.
Nu ne prea faceam griji, deoarece era ora 9 dimineata, dar cand am dat de un lup, m-am panicat si am inceput sa tip ( nu ma judecati! Oi fi eu vrajitoare dar am crescut printre oameni). Se pare ca tipatul meu i-a cam trezit pe copaci. Ne-am asezat spate in spate. Radacinile lor au inceput sa ne atace, incercand sa ne inconjoare...