Capitol 4

89 6 2
                                    

Autorul Affer

Era 6 dimineata, iar Sandra nu isi gasea locul. Se rascolea in pat precum un copil mic care se incapatana sa doarma. Era foarte stresata, se citea pe chipul ei asta. Biata de ea, Sandra este o femei foarte puternica deoarece dupa ce a trecut prin atatea intamplari socante ea inca mai are curajul sa zambeasca si sa se joace cu comorile ei, copii. Pana in momentul de fata ea a refuzat sa le marturisesca copiilor toate greutatile prin care trece.Din linistea diabolica care posedase camera, ceasul desteptator se facu auzit.

Samdra Affer

-Este deja 7 dimineata? ma intreb eu frecandu-mi ochii incercand sa alung senzatia de somnolenta.Trebuie sa ma trezesc cat de repede posibil pentru a ajunge cat mai repede la noua casa.

Ma scol din pat, i-au pe mine halatul asezat pe spatarul scaunului si ma indrept spre baie somnoroasa. Ma spal pe fata, uitandu-ma in oglinda si incurajandu-ma ca trebuie sa fiu tare.

-Urmatoarea oprire este camera copiilor, rostesc eu cu un zambet larg pe fata. Pana in momentul de fata ei sunt motivul meu de a trai.

Deschid cu grija usa camerei copiilor. Dormeau atat de linistiti, imi era mila sa ii trezesc dar trebuia sa o fac.

-Copii trezirea!!! Trebuie sa ne pregatim sa plecam, ca si in zicala "cine se trezeste de dimineata, departe ajunge".

-Inca cinci minute mama! spuse Blanket somnoros.

-Nu! trebuie sa ne grabim!! Va astept in cinci minute jos ca sa luam micul de jun, daca nu veniti o sa vin cu furtunul cu apa ca sa va trezesc! spun eu razand.

Ies din camera lor si ma indrept spre bucatarie spre a le pregati masa.Scot laptele din frigiter si il asez pe masa , iar apoi ma indrept spre dulapiorul in care se aflau cerealele.Dupa cinci minute aparura si copii.

-Neata mami!! strigara spre mine cele doua fete. Blanket vinea in urma lor. Era foarte somnoros, iar acest lucru imi amintea de sotul meu, si el era exact la fel, cum se spune "Asa tat, asa fiu" , acest lucru ma facea tot timpul sa zambesc.

- Copii, va rog sa nu va lungiti cu luatul micului de jun deoarece o sa perdem avionul spre Londra!

- Dar unde este Willow? ma intreaba Fiona.

- Nu stiu cum sa va spun dar de azi in colo Willow nu va mai lucra la noi!

-Dar de ce? intreba Blankita suparata.

- Pentru ca nu ne permitem un astfel de lux! Sa stiti ca m-i se rupe sufletul la gandul ca Willow nu va mai fi cu noi dar nu avem ce face, trebuie sa acceptam realitatea! Acum gata cu trisetea, grabitiva ca altfel vom intarzia!

Autorul Affer

Venise clipa plecarii. Sandra isi lua ramas bun de la casa in care a stat mai bine de un deceniu. Copii erau nerabdatori!

Ajunsi in Londra, Sandra se gandi sa intre cu copii intr-un magazin de suveniruri inaite de a veni taxiul si de ai duce la noua casa. Intrata in magazin, ochii Sandrei se atintisera spre un pandantiv in forma de pentragrama. Se apropie de el, il lua in mana si incepu al studia.

-Sa stiti ca pentagrama va poate apara de fortele malefice! Spus vanzatoarea.

-Nu ma prea intereseaza chestiile astea deoarece eu nu cred in fantome si tot ce tin de paranormal, mie mi se pare foarte interesanta si chiar as vrea sa o cumpar.

-Ati dori sa v-il atasez unui lantisor?

-Daca se poate...

- Bineinteles ca se poate!

In acel moment isi facu aparitia Fiona cu o palarie ciudata in cap, urmata de gemeni care se amuzau pe seama ei.

- Cum ti se pare aceasta palarie mama? o intreba micuta pe Sandra, cu un aer de doamna.

-Este foarte frumoasa! Iti sta foarte bine Fiona!! spuse Sandra razand si ea badjocoritor.

- Multumes tanara mama! exclama Fiona cu aceleasi aere de doamna.

-Colierul este gata! Exclamase vanzatoare.

-Va multumesc! Cat face?

- Avand in vede ca sunte-ti noua pe aici, acest colier este din partea casei!

-Va multumesc din suflet!!



PrizonieraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum