Prologue

918 35 15
                                    

Am aruncat inca o ultima privire in camera intunecata inainte sa ies din ea.Peretii odata albi acum erau zgariati,murdari si sparti provocand o atmosfera inspaimantatoare.Mirousul -nu tocmai placut- de loc inchis era destul de puternic,iar praful gros de praf care era asternut pe podea ma facea sa stranut repetat.

Camera era complect goala.Nu exista nici o sursa de lumina,nici o fereastra.Era pustiu acest loc;defapt nici nu ma gandesc ca cineva ar putea locui intr-un asemenea cartier.Am pasit afara din incaperea pustie,si am intrat pe hol incepand sa ii caut pe restul.Am intrat in toate camerele care mi-au iesit in raza vizuala,dar parca prietenii mei erau evaporati.Au spus ca se vor uita prin jur in timp ce eu faceam poze cu aparatul foto ce il aveam legat la gat.

Mi-am scos Iphone-ul din buzunarul din spatele blugiilor si am apelat-o pe Kelly.Telefonul nu a scos nici macar sutenul primului beep deoarece a intrat robotul.Ugh..deabea atunci am realizat ca nu aveam semnal.Am inceput sa imi agit mana prin aer ,tinand telefonul in ea, pentru a prinde semnal.Am apelat-o inca o data si dupa doua beep-uri a raspuns.

"Amin!Credeam ca nu voi ma da de voi.Unde sunteti?"am expirat usurata cand am vazut ca imi raspunse la telefon.

Liniste.Kelly nu a spus nimic,dar,linistea era sparta de o respiratie greoaie care se auzea de la capatul celalalt a firului.

"Kelly!Kelly,ma auzi?!"am intrebat uitandu-ma prin jur.Pun pariu ca ei doar incearca sa ma sperie.Am expirat exasperata vazand ca nu avea de gand sa spuna ceva.

"Kelly,la naiba' raspunde!"aproape am tipat la ea.De ce nu raspunde?Macar daca nu s-ar da de gol cu respiratia sacadata care se aude mult prea puternic.

"A-ajut-tor"am descifrat de la celalalt capat.Vocea tremuranda a prietenei mele rasuna ca o soapta.Parca erau ultimele ei secunde de viata,iar inima ei era la punctul de a nu mai bate.Vocea ei parea indurerata,fara vlaga.

"Kelly ce se intampla?"am intrebat din nou acum fiind cuprinsa de un fior de teama pentru ea si nu numai.

"A-ascundete"a raspuns la fel de incet intr-o soapta aproape inauzibila.

"Ma speri.Ce se intampla acolo?Unde sunteti?!"am tipat din nou incepand sa tremur de frica.

"Te i-iubesc si i-imi p-pare rau.A-ascundete."A fost tot ce am auzit iar apoi mi-a inchis.

Un val de nervozitate,panica si confuzie m-a strabatut si daca nu ma sprijineam de peretele murdar cred ca as fi picat pe jos.De ce mi-a inchis?Ce s-a intamplat?Unde sunt restul?Atatea intrebari mi-au invadat capul incat cred ca imi va exploda in curand.Cu mainiile tremurande am apelat numarul lui Zac;sper ca el sa fie bine.Nu stiu unde disparusera toti,dar clar ceva rau se intanplase.Kelly nu a glumit cu mine niciodata intr-o situatie in care eram singura intr-un loc macabru.

Aveam o teroare imensa de intuneric,singurate si locuri parca scoase dintr-un film horror.Iar daca toate acestea erau puse impreuna eram terorizata de o faceam pe mine de frica.Acum ma aflam pe jos,langa un perete rece.Eram infundata in intuneric,deoarece orele au trecut surpinzator de repede,si eram singura.Complect singura in intuneric si in acest apartament -sau ce altceva ar putea fii- macabru.

Lui Kelly ii venise aceasta idée splendida de a face o vizita celui mai infricosator cartier din New York.Eram constienta ca aici era o atmosfera horror,dar nu ma speria acest lucru deoarece eram sigura ca prietenii mei nu ma vor lasa balta,insa acum regretam ca ma aflu aici.

"Khaterine,ma auzi?!"vocea lui Zac ma scoase din transa in care imtrasem

"Zac!Ce s-a intamplat?!"

"La naiba!Nu stiu.Nu ii gasesc pe restul si nu raspund la telefoane"spune el confuz

"Z-zac...unde esti?"am intrebat cu vocea tremuranda

"Ne-am despartit in acel apartament,sti?Te lasasem sa faci poze.Acum..acum sunt peste drum,intr-o alta cladire abandonata."spune el.Ii puteam simti chiar si lui teama din ton in ciuda faptului ca el iubea situatiile horror.Dar aceasta situatie le intrecea pe toate.

"Zac te rog intoarce-te aici.Sunt singura si imi este frica.Te rog."am spus simtind deja lacrimiile care imi curfeau pe obraji.

"Acum am iesit,in cateva minute ajung."spune rapid iar apoi imi inchide.

M-am ghemuit mai bine langa peretele inghetat,ridicand genunchii la piept si odihnindu-mi capul pe ei.Era tipica mea postura atunci cand eram trista si plangeam.Pe de'oparte cand ma simteam deprimata ma inchideam in camera mea,ma ghemuiam intr-un colt al incaperii si ma scufundam in intuneric bezna.Atunci intunericul imi trimitea un sentiment de confort.Dar acum,stand singura aici in intuneric,fiind confuza cu ceea ce s-a intamplat cu prietenii mei,eram terifiata.

Trecusera niste minute bune,ce ii dura atat de mult lui Zac sa vina aici?Daca si lui ii se intampla ceva rau chiar acum?Atatea ipoteze nebunesti imi strabateau mintea.Un zgomot,produs de niste pasi,imi atrase imediat atentia.Sunetul se apropria din ce in ce mai mult de mine.Am ridicat capul imediat si am privit in jur,dar nu puteam distinge nimic din cauza beznei ce ingropea aceasta incapere.Pasii pareau sa fie la doar 5 metri distanta,iar dintr-o data o lumina puternica imi invada raza vizuala.Am inchis ochii imediat deoarece lumina -unei lanterne parca- m-a orbit imediat.

"Khaterine?!"o voce ragusita dar pe care am recunoscut-o imediat,sparse linistea infioratoare

"Zac?!"am raspuns la fel de stupefiata cand i-am recunoscut vocea.

M-a luat intr-o imbratisare caldutoasa,masandu-mi spatele cu palma sa mare pentru a ma linisti.

"Shh"spune el dintr-o data,punandu-mi mana pe gura.Am incetat sa respir,incercand sa inteleg si eu ce auzea el.

Si el isi tinea respiratia,si se uita prin jur incercand sa observe ceva.Si-a mijit ochii spre un colt,iar cand i-am urmat privirea in intunericul apasator se vedeau doua buline stralucitoare care pareau o pereche de ochi.Dar cine ar avea ochii rosii?

"Nu suntem singuri Kath"sopti Zac in urechea mea.

RapeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum