Nici nu am terminat bine afirmația că am și auzit ușa deschizându-se....
Cori: Hey! Deranjez?
Anne: Nu, defapt eu chiar trebuia să plec, m-a chemat o asistentă acum câteva minunte...săraca, am făcut-o să aștepte...ăăă, eu plec, vă las! Doamne ce uitucă sunt...și tu Eric, să nu îmi amintești? Of,of,of!
Doamne ce amuzantă e mama uneori! Bănuiesc că s-a prins toată lumea că minte!
Eric: Cori? Am auzit bine?
Cori: Da, eu sunt!
Eric: Cum ai aflat unde sunt?
Cori: L-am întrebat pe medicul meu! Au plecat ai mei și mă cam plictiseam...
Eric: Bine ai făcut că ai venit aici! Eu nu prea am cum să mă deplasez...
Cori: Ei lasă că vin eu!
Eric: Așa, așa! Să mai vi, cred că ne face bine amândurora!
Cori: Da, și eu cred asta...
Eric: Și...cât mai stai pe aici?
Cori: Cred că e greu de spus, aș vrea să știu și eu dar...
Eric: La facultă te-ai înscris?
Cori: Da, am apucat să mă înscriu la marketing! Tu?
Eric: Da și eu...adică mama, ea m-a înscris chiar dacă nu știu de ce...
Cori: Ei nu fi așa! Nu ai de unde să știi, poate e ceva trecător.
Eric: Sau poate nu...medici oricum nu îmi prea dau șanse.
Cori: Eric, se întâmplă din cauza stresului și astfel de chestii dar sunt trecătoare, de aceea te țin sub supraveghere.
Eric: Da...partea proastă o să vină când nu o să mă mai țină sub supraveghere.
Cori: Nu fi așa! Serios, chiar pari un băiat optimist!
Eric: Sunt!
Cori: Acum nu prea pari...
Eric: Ba sunt!
Cori: Demonstrează-mi!
Eric: Nu știu cum...
Cori: Atunci găsește o modalitate și demonstrează-mi că ești optimist!
Eric: Bine...promit că o să găsesc!
Cori: Așa! Vezi că se poate?
Am început să zâmbesc ca un idiot!
Cori: Și...ce îți place să faci?
Eric: Ce îmi plăcea...
Cori: Nu, ce îți place!
Eric: Ăăă....păi îmi place să...să pictez, să citesc, să scriu...să mă plimb, să stau în compania naturii, a muzicii...
Cori: Ce drăguț!
Eric: Da, se poate spune și așa...ție?
Cori: Și mie îmi place mult să citesc, să ascult muzică, să mă plimb muuult și bine, să...da, și să scriu, să pierd vremea în locuri liniștite, uneori doar eu împreună cu căștile mele!
Eric: ce fain sună! Da...și pe mine mă liniștește mult de tot muzica...
Cori:....e singura care mă înțelege...
Eric:....care îmi răspunde la întrebări...
Cori:....care mă face să vreau mai mult...
Eric:...și mai mult...
Cori:...muzica este magia fiecărei zile și....
Eric:...îți dă puterea să lupți și să speri!
Cori: ce drăguuuț!! Ne-am completat unul pe altul! Vaaai de când nu am mai făcut asta cu cineva și să îmi iasă perfect!
Eric: Hm...eu dacă mă gândesc, nu mi-a mai iești niciodată!
Cori: Ba, mie mi-a mai ieșit odată când stătam de vorbă cu mama dar era cu totul altceva însă acum...adică simțim același lucru legat de muzică și...asta ne-a ajutat să...
Eric: ...să ne completăm atât de bine!
Cori: Vezi că știi? Băi, încă iese?
Eric: Daa! Așa se pare! Cori: Hai să mai încercăm!
Eric: Hai!
Cori: Despre...iubire!
Eric: Iubire?
Cori: Da, iubire!
Eric: Păi...iubirea e la fel ca muzica, la fel de...
Cori:...la fel de magică, la fel de...
Eric:...subtilă, delicată...
Cori:...eu simt cum îmi atinge corzile sensibile...
Eric:....și cum mă face să zbor...
Cori:...cum mă face să înțeleg perfect...
Eric:...tot ceea ce mi se spune...
Cori:...chiar dacă nu are logică...
Eric:...chiar dacă pare o nebunie...
Cori:...chiar dacă schimbă totul...
Eric:...chiar dacă te face să o iei razna...
Cori:...chiar dacă îți inhibă orice alt simț...
Amândoi:...iubirea este un sentiment divin!
Cori: Deci nu pot să cred! Iar a mers!
Eric: Deeci...avem aceleași gânduri despre iubire! Întradevăr, e magică!
Cori: Auzi...tu ai fost vreodată îndrăgostit, dar de adevărat?
Eric: Da!
Cori: Și cum e?
Eric: Vrei să zici că tu...
Cori: Da, eu nu am fost niciodată îndrăgostită cu adevărat de un băiat...cum e? Ce simți?
Eric: E greu de spus...adică iubirea asta e chiar inexplicabilă, probabil se manifestă diferit de la persoană la persoana sau cine știe, cert e că atunci când iubești știi sigur asta! Adică simți ceva, ca un fel de vârtej în jurul inimii, inima însăși începe să bată mult mai tare atunci când vorbești cu sau despre persoana pe care o iubești, când o/îl atingi simți furnicături în tot corpul, în stomac începi să simți vestiții fluturași, gândul îți e numai la ea/el indiferent de ceea ce faci și ai vrea din tot sufletul să faci cumva să rămână totul la fel de magic ca în acel moment pentru că atunci este momentul în care îți apare un zâmbet imens pe buze, un zâmbet pe care nu îl poate șterge nimeni! Când ești îndrăgostit parcă ești de pe altă planetă, parcă ți-e indiferent ceea ce fac ceilalți și defapt chiar îți e indiferent! Când iubești...ei bine...atunci știi că ești fericit!
Cori: Wow! Chiar asta e iubirea?
Eric: Eu așa am simțit-o, poate nu era iubire adevărată nici aia, poate era.
Cori: Păi la cum ai descris totul eu cred că era...adică eu nu eram capabilă să o desciu așa chiar dacă am fost ferm convinsă la un moment dat că iubesc cu adevărat.
Eric: Poate chiar ai iubit...
Cori: Nu cred.
Eric: De ce?
Cori: Păi pentru că ori de câte ori vorbeam despre el nu reacționam așa ca tine...
Eric: Ce vrei să spui?
Cori: Păi pe tot parcursul descrierii ai zâmbit larg, ai început să gesticulezi și ți s-au îmbujorat obrajii în timp ce îți tremurau buzele...
Eric: Serios?
Cori: Serios! Deci da, asta e iubirea..vai, deabia aștept să o descopăr și eu, să o simt la intensități maxime, să mă cuprindă cât poate de profund, să mă facă să zbor și să lupt împreună cu cineva! M-am săturat să dau doar de fake-uri, de iubiri șterse, incapabile să își păstreze intensitatea inițială, mi-e rău deja numai când aud de ele.
Eric: știu cum e...dar crede-mă că e mult mai greu să iubești așa intens și apoi să pierzi, e cumplit!
Cori: Îmi imaginez dar totuși, e iubire! Adică bănuiesc că ai acel sentiment frumos că ai cunoscut iubirea.
Eric: Dacă asta e iubirea aia care se găsește doar odată în viață, nu știu ce sentimente o să am.
Cori: Eu nu cred în chestia asta! Unii oameni nici măcar nu găsesc iubirea! Alții o găsesc de câte două-trei ori!
Eric: Da dar..
Cori: Nu...eu cred că pe tine te așteaptă un drum luuung și frumos! Ai încredere în asta! Meriți să ai parte de iubirea aia adevărată!
Eric: Mulțumesc pentru că ai încredere în mine, ești foarte drăguță!
Cori: Ei hai nu te mai înroși atât! Știi că am dreptate!
Într-un fel știu, într-ul fel mă îndoiesc, cert este că atunci când vorbim mă simt atât de bine, atât de ascultat, atât de...atât de wow!
O cunosc doar de azi dimineață dar ceva îmi spune că viața, adică știți și voi, viața e plină de surprize!
A trebuit să plece pentru că medicul a chemat-o din nou la ceva analize, se pare că situația ei e destul de gravă chiar dacă nu vrea să vorbească despre asta.
Anne: Hey my boy! Ce faci? Cum a fost?
Eric: A fost bine, până când a trebuit să plece...
Anne: Da, sărăcuța de ea, se vede clar că nu e în regulă.
Eric: Dar ascunde bine acest lucru.
Anne: Oricine ar ascunde în locul ei.
Eric: Mamă...ai putea să faci ceva pentru mine?
Anne: Da, sigur! Orice!
Eric: Poți să vorbești cu doctorul ei și să îi spui să vină la mine în salon?
Anne: Dar de ce?
Eric: Poți?
Anne: Da, pot dar, de ce?
Eric: Pentru că vreau să vorbesc cu el.
Anne: Despre ce?
Eric: Mamă, dacă poți să vorbești cu el ți-aș fi recunoscător, dacă nu poți atunci las-o așa, nu vreau să dau detalii.
Anne: Bine, nu te înfoia așa, o să încerc să văd ce pot face.
Eric: Așa, și apropo, eu nu mă înfoi!
Anne: Dar tu ce faci?
Eric: Mie îmi pasă!
Anne: Mereu ai avut problema asta.
Eric: Ce problemă?
Anne: Mereu ajungi să ți la cineva mult prea repede, mereu îți pasă de oricine și tot tu ești cel care ajunge să fie rănit.
Eric: Bine...poți să vorbești cu medicul, te rog?
Anne: O să văd ce pot face.
Eric: Mulțumesc!
Știu că nu îi place, simt asta în vocea ei dar ce aș putea eu să fac în acest moment! Ce să fac dacă de ea chiar începe să îmi pese?
E o persoană deosebită și știu asta, am simțit din prima! Știți cum se spune, atunci când îți pierzi unul dintre simțuri, toate celelalte se pun în alertă și se intensifică, ei bine, cred că asta se întâmplă acum cu mine.
Cori...oare ce ascunde atât de tare? O fi având mama dreptate? Chiar să fie grav? Are o voce atât de blândă care îi izvorăște direct din suflet, nu are cum să fie ceva grav și chiar dacă e, trebuie să îi treacă!
...: Hey Eric!
Eric: Hey! Cine e?
...: Am auzit că vrei să vorbim!
Eric: Aaa, sunteți medicul lui Cori?
Medicul: Da! Spune-mi Cosmin!
Eric: Bine, Cosmin! Suntem singuri?
Cosmin: Da, suntem singuri!
Eric: Atunci ia un loc pentru că vreau să te întreb ceva.
Cosmin: Așa...spune!
Eric: E legat de Cori...îmi spui mai multe despre boala ei?
Cosmin: Păi, ea nu prea vrea să vorbesc cu nimeni despre asta.
Eric: Dar nu trebuie să afle...
Cosmin: Eric, e delicat ceea ce are ea, e complicat și dacă ea nu își dorește să afli ceva despre asta înseamnă că știe exact că nu o să fi tocmai fericit aflând lucrurile alea.
Eric: Înseamnă că e grav...
Cosmin: Nu e neaparat grav, adică se poate trata dar o să rămână urme...
Eric: Urme grave?
Cosmin: Nu grave, Eric, nimic nu e grav, a venit la noi la timp iar noi să ne străduim să facem totul cât mai bine!
Eric: Și chiar nu poate să îți scape niciun amănunt?
Cosmin: Înafară de ceea ce ți-a spus ea, nu ai nicio șansă să afli de la mine altceva.
Eric: Băi...de așa doctori are nevoie România!
Cosmin: Șmecherule! Băi dar ești de treabă! Ai grijă ce faci cu Cori, da?
Eric: Adică?
Cosmin: Adică ai grijă...vezi că sunt cu ochii pe voi!
Eric: Glumești, nu?
Cosmin: Chiar deloc...
Eric: Bine Cosmin, fie cum spui tu!
Cosmin: Hai măi că am glumit! Să te faci bine repede!
Eric: Mulțumesc dar vezi cum faci și tu să o faci pe Cori bine cât mai repede!
Cosmin: O să dau tot ce am mai bun din mine!
Eric: Și fă cumva să nu afle că ai trecut pe aici...
Cosmin: O să mă asigur că nu află nimic!
Eric: Așa! Bravo!
După ce l-am auzit chicotind a plecat...da, pare amuzant, nu?
Dar nu e.
O să aflu eu până la urmă ce are.
Promit!
Anne: Mami, vine medicul!
Eric: Al meu?
Anne: Da, ești pregătit?
Eric: Ca întotdeauna!
Anne: Perfect!
Medicul meu se numește Ion și e un medic pe cinste!
Din câte mi-a spus mama nu e foarte bătrân dar e super de treabă!
Ion: Eric! Ce faci băiete?
Eric: Bine, lenevesc.
Ion: Nu ai ieșit afară?
Eric: Ba am ieșit vreo jumate de oră.
Ion: Atunci e bine! Să mai ieși, bine?
Eric: Da, o să mai ies, poate mai târziu. Auzi, tu îl cunoști pe medicul Cosmin?
Ion: Da, îl cunosc.
Eric: Și ce fel de medic e?
Ion: E pe specializarea ginecologie, de ce?
Eric: Așa...
Ion: E vorba de fata aia?
Eric: Care?
Ion: Cori, dacă nu mă înșel.
Eric: De unde ști de ea?
Ion: Ei...știu.
Eric: De unde?
Ion: Am aflat...
Eric: De unde?
Ion: De la ea.
Eric: Adică?
Ion: Păi m-a chemat la ea în salon..
❤ Va urma ❤
