Eric: Și tu ești superbă! Mi-am imaginat că ești o splendoare dar nu mi-aș fi imaginat niciodată că ești de n ori mai frumoasă decât în imaginația mea!
Cori: Doamne, deci jur că azi dimineață m-am trezit simțind ceva super ciudat și eram confuză și singură...atunci am sunat-o pe mama ta și când mi-a spus că dormi, adică mi-a spus asta de vreo trei ori, am început să intru în panică, dar niciodată nu mi-am imaginat că totul era legat de asta!
Credeam că nu o să îi văd niciodată ochii înaintea unui sărut dar uite că m-am înșelat! Sunt atât de sclipitori, sunt atât de minunați, e ea...e minunea mea și nici nu cred că își imaginează cât de mult mă bucur că o pot vedea, în sfârșit! Sărutul ei a fost la fel ca întotdeauna, mai dulce ca ultima data,dar la fel de catifelat...încă nu am pierdut acel simț extra, acela care mi-a permis să simt totul la intensitate mărită...sper să nu îl pierd prea curând!
Îi privesc ochii iar în ei pot să citesc un viitor splendid! Totul ne așteaptă pe noi, doar pe noi doi!
Anne: Doamne, Doamne ce poze minunate! Ce moment minunat! Ce minunăție de cuplu!
Eric: Au ieșit bine?
Cori: Ce să iasă?
Eric: Pozele!
Cori: Care poze?
Eric: Nimic, nimic, hai, mai dă-mi un pupic!
Cori: Zi ce poze!
Eric: Nimic...lasă...
Cori: ERIC!!
Eric: Ce?
Cori: Care poze?
Eric: Niște poze frumoase, am niște planuri, știi tu...
Cori: Iar planuri?
Eric: Da!
Cori: Planuri legate de?
Eric: Poze!
Cori: Vai!! Te bat!
Eric: Dacă mă bați în timp ce mă pupi, accept!
Cori: Ești sigur?
Eric: Da!
Cori: Ok...hai! Apropie-te!
M-am apropiat ușor de ea, eu vreau să fiu delicat, finuț...ea....da, m-a sărutat, dar în timp ce m-a sărutat am simțit o ușoară, dar totuși usturătoare atingere pe ceafă...!
Eric: Adică tu...
Cori: Tu ai vrut-o!
Eric: Dar credeam că...
Cori: Credeai că nu mă țin de cuvânt? Ei bine...te înșelai!
Eric: Vai, te pap! Te pap toată!
Cori: Asta chiar nu ai tupeu!
Eric: Mă pui la încercare?
Cori: Da!
Eric: Ok...stai numai să te prind!
Am început să o fugăresc prin toată grădina iar la final, nu știu cum, probabil s-a lăsat ea prinsă pentru că altfel nu aveam șanse dar na, am prins-o și am căzut amândoi pe pajiștea verde presărată cu petale de trandafir! Cât de frumos poate fi asta? Da...mai trebuie ceva, nu? Ceva ce să condimenteze totul...ei bine, m-am ridicat ușor deasupra ei, am privit-o în ochi iar apoi am început să o gâdil, nu foarte tare dar suficient încât să înceapă să râdă cu o poftă incredibilă, m-a făcut și pe mine să râd de râsul ei și mama...ei bine, pe ea o poți auzi de la o poștă! E în largul ei! Bravo mami!!
Cori: Mai...mai poți să...să mă gâdili?
Eric: Da!
Dar m-am oprit, m-am oprit pentru că nu știu...pur și simplu am ajuns într-o poziție care cerea neapărat un sărut! Eu sunt culcat pe iarbă în întregime în timp ce ea e întoarsă pe orizontală și are capul așezat pe pieptul meu...ne ținem în brațe...cum să pierd momentul? Mi-am apropiat capul de al ei și...of, o să mă bucur mereu de momente ca acestea! Privirile noastre s-au intersectat într-un mod perfect! Doamne! Ce ochi are...incredibil! Apoi...apoi a urmat ceea ce pentru noi e deja firesc să urmeze, ne-am sărutat! Îmi dau seama că buzele ei merită să fie sărutate în fiecare zi, în fiecare oră, minut...zilnic! o să mă ocup personal de asta! O să am grijă de buzele ei ușor roșiatice, perfect „asortate" cu ochișorii de un albastru cristalin și într-un contrast și mai perfect cu tenul ei albicios! E superbă! E ca o păpușă!
Cori: Doamne ce bine mă simt! Tu vezi ce frumos e cerul? Tu vezi ce frumos e totul în compania ta?
Eric: Da văd! Văd! Doamne, în sfârșit văd tot ceea ce mă înconjoară, tu îți dai seama? Îți dai seama că te văd? Serios...chestia asta merită ceva special! Vreau, vreau din tot sufletul, dacă nu te deranjează, bineînțeles, să mă lași să îți fac portretul!
Cori: Tu glumești? Cum să mă deranjeze? Vreau! Vreau! și apoi vreau să fac și eu exact același lucru! Când începem?
Eric: Păi...acum? uite ce frumos e totul aici...eu zic că ne-ar prinde bine...
Cori: Perfect, perfect! Hai! Sunt gata!
Eric: Ești superbă!
Am intrat în casă, de unde am luat un tablou gol, care așteaptă să adăpostească în profunzimile lui, culorile care îi definesc chipul și însuși chipul acela angelic care mi-a luminat viața la propriu! Am mai luat cu mine și un tuș și câteva culori, doar stricul necesar, nu vreau nimic complicat, vreau doar să o am alături de mine mereu!
Cori: Gata?
Eric: Gata! Sper că nu o să te plictisești...
Cori: Nu o să mă plictisesc, ce ai pățit? Nici nu știi cât de mult m-am rugat să te văd pictând, să văd cum alegi singur culorile, cum pui totul pe foaie, cum...cum efectiv dai viață unei hârtii...vreau!
Așa că am început, ea s-a așezat pe un butuc! Eu în schimb am rămas în picioare, am stativul fixat în fața mea iar pe el e pus tabloul, tușul e în mâna mea și în momentul în care ajunge să atingă hârtia, începe magia! Primele linii ale chipului ei se trasează parcă singure, chiar și tușul pare a fi impresionat de frumusețea pe care o poate emana ființa asta!
Totul se conturează perfect, îmi simt mâna lucrând singură, dar totul iese exact așa cum trebuie!
Ochii, buzele, nasul, pomeții, părul...cât de frumoasă poate fi! Nu pot să cred! Încă nu mi-am revenit...nici nu vreau să îmi revin vreodată!
Cori: Cum stăm?
Eric: Dacă îți spun că în maxim zece minute termin, mă crezi?
Cori: Pe bune?
Eric: Da...nu știu dar jur, vine așa natural totul, parcă te-aș fi desenat mereu!
Cori: Nu cred! Vreau să văd!
Eric: Nea, lasă că vezi imediat! Mai puțin, încă câteva detalii și gata!
Așa că mi-am contiunat treaba, culorile s-au așezat de ceva vreme pe acel tablou care o să îmi aparțină în totalitate! Totul iese exact așa cum trebuie, totul!
Eric: Deci...ce primesc dacă îți demonstrez că eu am avut dreptate?
Cori: Hmm...păi primești...ce primești? Stai să vedem...un pupic?
Eric: Hmm...bine! perfect! Hai, hai să vezi!
S-a apropiat încet uitându-se la mine iar eu am încercat pe cât posibilul să o încurajez să vină mai repede...nu de alta dar vreau pupicul repede, repede!
Când a ajuns în fața tabloului, mi-am dat seama că deja știam de mult reacția ei, probabil de când am început să trasez primele linii...un zâmbet și o ușoară îmbujorare a obrajilor ei a fost tot ceea ce mi-a trebuit ca să îmi dau seama că e mult mai mult decât și-ar fi imaginat!
Cori: Doamne! E minunat! Ești sigur că tu l-ai făcut? Adică tu faci așa ceva? Pe bune? și nu e doar chipul meu, sunt eu în întregime! Adică, ai desenat și butucul! Zici că e o poză! Serios, tu l-ai făcut?
Eric: Păi nu am fost mereu aici?
Cori: Ba da dar...adică...de aici din mâinile astea doua, reci ca și gheața, iese o așa minunăție?
Eric: Hei, nu te lua de mâinile mele, nici ale tale nu sunt mai calde! Și da! De aici a ieșit tot ceea ce vezi!
Cori: Vai de capul meu! Tu vezi ce ai făcut aici? Tu realizezi? Nici nu pot să îmi imaginez cum de ți s-a întâmplat tocmai ție să îți pierzi vederea....vai ce bine că ți-ai revenit! Trebuie să promovăm tot ceea ce faci tu, realizezi? și mie îmi place să pictez dar nu îmi ies atât de bine ca și ale tale! Doamne! Vino aici! Nu meriți un pupic, meriți mii de pupici și apoi alte mii de săruturi! Bravo! Bravo! Mereu am crezut în tine! Îți mulțumesc...nu m-ai dezamăgit!
Nu îmi doream să îi văd ochișorii plini de lacrimi, dar cred că doar așa putea să mi se dovedească că toate vorbele ei vin din suflet!
❤Va urma❤
