Capitolul 7

5 0 0
                                    

Cori: Dar mi-e frică


Eric: De ce ți-e frică?


Cori: Păi noi aici ne-am cunoscut și totuși, ne-am petrecut două luni împreună, aici...cum o să fie afară?


Eric: O să fie perfect! Mie o să îmi placă!


Cori: Zici?


Eric: Păi da! Adică aici înafară de miros de medicamente, nu ai ce să simți, afară...deabia aștept să ieșim în oraș, să ne întindem pe iarbă și să privim stelele...


Cori: Da! Chiar așa! O să fie frumos, nu? Adică da, ai dreptate, nu are ce să fie urât! Adică sunt cu tine! Ce poate fi mai bun de atât? Când ți-am spus ultima oară că te iubesc?


Eric: Acum...



Știu că zâmbește! Am învățat să simt asta!



Cori: Dar tu? Tu când m-ai spus ultima oară că mă iubești?


Eric: Păi aseară...dar să știi că sentimentele mele nu s-au schimbat deloc de aseară până acum! Te iubesc în continuare!


Cori: Știi...mai nou mama mă întreabă multe despre tine...


Eric: Serios? Ce te întreabă?


Cori: Păi întrebarea ei cea mai frecvnetă e „cum ai ajuns să îl iubești așa repede?"...


Eric: Și tu ce îi răspunzi?


Cori: Păi nu îi prea răspund în mod concret, pentru că nu știu! Știu doar că te iubesc și atât! Te iubesc! Și într-un fel știu că te-am iubit mereu, chiar și înainte să ne cunoaștem!


Eric: Da...ai dreptate! Te iubesc!



Mi-a spus acum ceva timp că adoră momentul în care eu o iar în brațe și o sărut pe frunte...ei bine, de atunci repet asta ori de câte ori am ocazia!


Mi-a mai povestit că fete sunt chiar romantice de felul lor și le plac tot felul de nimicuri, de la cele mai mici gesturi până la cele mai convingătoare cuvinte de iubire sau cele mai nebunatice escapade!


Ei bine, dacă Dumnezeu se decide să fie bun cu mine și să mă lase să o fac fericită, promit că fiecare zi o să îi fie presărată de fericire, romantism și iubire! Vreau doar să-i văd chipul și să îi promit că o să fim fericiți mult timp de acum înainte!




Cori: Știi...acum dacă tot a plecat Marius, vreau să îți spun ceva, ceva foarte important!


Eric: Spune!


Cori: Vreau să îți spun că eu, de când mă știu dar evident, cu proeminență acum de când sunt mai mare și pricep lucrurile, îmi doresc enorm de mult să am un bebe! Să văd cum crește aici în burtica mea! Atât vreau! Vreau ca eu și băiatul pe care îl iubesc cel mai mult să avem un bebe! Și nu fă fața asta! Știu că e prea profund, nu am zis că acum, dar pe viitor vreau un bebe! Vezi că o să te solicit...



A început iar să râdă! Nu știu, de fața mea sau de faptul că vrea să mă solicite...nu, chiar nu mă prind...



Eric: Deci vrei bebe?


Cori: Da! Vreau bebe! Un bebe numai al meu! Bine, al nostru dar oricum...


Eric: Wow...știi...acum dacă stau să mă gândesc așa profund rău de tot, mereu mi-am imaginat cum o să mă simt ca fiind tată. Adică nu știu, am impresia că e o senzație bestială, probabil asemănătoare cu momentul în care te îndrăgostești!

Everything has changedWhere stories live. Discover now