Cori: Trebuie să îmi promiți că de azi înainte nu o să mai lași niciun gând negativ să îți invadeze mintea, nu o să mai spui lucruri rele, nu o să le mai gândești, nu o să mai ai nicio treabă cu ele! De azi o să începi să crezi cu adevărat că orice ar fi, totul o să se termine cu bine!
M-a făcut să zâmbesc și să îmi dezvălui toți dinții...
Cori: Promiți?
Eric: Promit!
Cori: Bine! Mă bucur!
Eric: Dar îmi promiți că o să mă ajuți?
Cori: Adică?
Eric: Păi ție îți iese, tu reușești să nu lași gândurile negative să îți invadeze mintea, eu am ceva de muncă și vreau să reușesc! O să mă ajuți?
Cori: Cum să nu te ajut? Logic că te ajut! O să îți bag cu forța gânduri pozitive în cap, dacă mă lași , cu mare plăcere!
Eric: Logic că te las! Auzi la ea! Te las! Te las!
Cori: Bine...bine, bine!
Eric: Știi...am mai zis asta o singură dată în viața mea și atunci am dat greși...dar acum, acum simt că ceva e altfel, simt că pot să îți spun asta fără să stau pe gânduri sau să îmi fie teamă...
Cori: Da, poți să îmi spui orice! Nu ai de ce să îți faci griji!
Eric: Îmi place foarte mult! Atât de mult încât pot să spun că te iubesc, chiar dacă știu că poate e prea repede și poate...
Și mai vroiam să îi spun că poate nu mă crede dar oricum gestul pe care l-a făcut ca să mă facă să îmi înghit cuvintele, m-a lăsat cel puțin mască! S-a apropiat repede de mine și și-a lipit buzele de ale mele...apoi, totul a fost un joc în doi, unul sincron!
Buzele s-au lipit pur și simplu unele de altele, respirația a început să fie tot mai puțin importantă, ele, buzele, au început să danseze împreună pe o muzică numai de ele știută, niciun pas în plus sau în minus, niciunul greșit, totul exact așa cum trebuie să fie!
Un alt sărut care mă face să îmi dau seama că fiecare e unic în felul lui, nu o să vezi niciodată doi oameni la fel, două degete la fel și cu atât mai puțin două săruturi la fel! Niciodată!
Lumea întreagă pare să se oprească și să aștepte finalul fiorilor, al fluturașilor care dansează în stomac, finalul magiei provocate de sărut...în acest moment mi se pare că sunt un fel de star de cinema și că toți ochii sunt îndreptați spre mine și ea, chiar dacă nu asta e ceea ce contează, ceea ce contează e că niciodată nu o să reușesc să o sărut fără să închis ochii, chiar dacă vizual nu e nicio schimbare, atunci când închid ochii pot să îmi fixez concret în minte chipul ei, același pe care mi l-am imprimat acolo din prima clipă în care i-am auzit vocea!
Când buzele noastre s-au dezlipit, i-am dat un pupic mic pe nasucul ei atât de fin și delicat iar apoi fruntea ei s-a lipit de a mea, capul meu fiind susținut de al ei și invers.
A urmat o scurtă tăcere.
Apoi cuvintele ei delicate au rupt-o!
Cori: Și eu te iubesc!
Chiar dacă poate credeam că nu o să mai simt niciodată aceste cuvinte la fel de profunde ca prima oară, m-am înșelat! Le-am simțit adânc în suflet, adânc în inimă.
Eric: Ce frumos sună când o spui tu!
Cori: Că te iubesc?
Eric: Da! Da! Sună incredibil de dulce!
