Capitolul 4

5 0 0
                                    

Cori: Eric, ești atât de drăguț...mă faci să...să te...să te plac!


Am închis ochii și am încercat să memorez bine de tot ceea ce mi-a spus ca să pot să cred că e adevărat!

Eric: Adică tu...adică și tu?

Cori: Adică și tu?

Eric: Eu cam dar tu...adică nu mă așteptam să...

De data asta mi-a pus ea degetul peste buze:

Cori: Șșșt! Știm doar noi doi! E mai romantic așa! Și da, eu te...mult de tot și știu că a trecut doar o zi dar...nu cred că asta e ceea ce contează. Chiar ai acel ceva...

Pentru o clipă, având ochii închiși, am îndrăznit să cred că asta poate fi posibil...dar apoi i-am deschis și am observat din nou că întunericul persistă, nu dispare și asta nu pentru că afară e noapte ci pentru că ochii mei nu sunt capabili să perceapă nici măcar un strop de lumină, nimic...

Eric: Dar nu...nu se poate. Eu sunt orb...

Cori: Să nu mai spui asta, ok?

Eric: Dar ăsta e adevărul, sunt orb!

Cori: Termină! Nu îmi pasă! Nu mi-a păsat și nu îmi pasă! Poți să fi oricum! Îmi place de tine!

Eric: Nu...nu mai spune asta! Nu ai cum...nu vreau să mă consideri o povară, nu vreau.

Cori: Ce povară? Te plac! Nu îmi pasă ce spui, te plac și gata!

Eric: Da dar...

Din nou, n-am mai apucat să scot niciun cuvânt după ce buzele ei le-a acoperit pe ale mele care erau întredeschise, ceea ce a dus la un sărut...un sărut lung care să mă facă să uit complet tot ceea ce vroiam să spun. Se pare că Ion avea dreptate...

Inima deja începe să mi-o ia înainte și atunci când ea și-a dus mâna în spatele capului meu ducându-l și mai aproape de al ei și făcând în așa fel încât corpurile noastre să se lipească suficient de tare, am simțit cu însăși inima mea a reușit să pătrundă prin piele și să ajungă la inima ei, îmbrățișând-o!

Fluturași în stomac, inimă care o ia razna, mâini care îmi tremură în timp ce îi ating corpul, capul meu care nu mai e în stare să gândească...sufletul care explodează de fericire! Sărutul ăsta pare fără sfârșit și nici nu pot să spun că mi-aș dori să se sfârșească vreodată!

Buzele ei sunt atât de dulci, atât de moi și fine, atât de parfumate...sărutul ei e la fel de fin precum o petală de trandafir plimbată pe pielea feței, precum gustul dulce al căpșunilor pe care ai face orice să îi păstrezi etern adânc întipărit pe suprafața papilelor gustative, sărutul ei la fel de frumos ca ea însăși!

O plac, o plac!

Și o plac!

O plac!

M-am îndrăgostit?

Cori: Deci?

Eric: Deci...wow! A trecut ceva timp dar...

Cori: Nu se vede...te pricepi destul de bine!

Eric: Tu vorbești?

Cori: Te-am cam surpris, nu?

Eric: Cam da...

Cori: Ești roșu tot! Ca și un ou de Paști! Ești...ești adorabil!

Eric: Sunt roșu? Emoțiile astea...

Everything has changedWhere stories live. Discover now