Datorita LUI (Vol. I)

Îngîndurare

M-am trezit și am mers să îmi fac rutina de dimineață. Părinții mei nu erau acasă, defapt eram singură. La bucătărie am văzut un bilet:

Draga noastră,noi am plecat de aseară în vizită la bunica ta. Tu ai adormit devreme și nu am dorit să te trezim. Ai în frigider nutella și clătite. Ne întoarcem peste 3 zile.

Grozav, stăteam trei zile doar cu Carlos, fratele meu. Azi am hotărît să-mi iau o pereche de blugi negri, un tricou negru pe care scria Rock, o jachetă și o pereche de ghete negre fără toc. Mi-am prins părul într-o coadă, iar la machiaj am ales doar luciu de buze și rimel. Mi-am luat geanta și am plecat la școală chiar dacă era 7:20. Mi-am pus căștile în urechi și mă gîndeam la cele întîmplate. Mama a scris în bilet că am adormit devreme, deci nu am fost la petrecere? Nu mai înțeleg nimic. Am ajuns la școală și o văd pe Anny

- Bună, Erica, ce ai mai făcut aseară?

- Mmmmmmm... nimic.

- Te-ai hotărît ce coafură îmi vei face la petrecere?

- Stai. Ce?

- Doar nu ai uitat? Te-am rugat să-mi faci ceva cu părul miercurea viitoare. Ai uitat?

- NU, doar că... nimic, lasă, mă voi gîndi.

- Ok, mersi. S-a întîmplat ceva?

- NU, doar că ai avut vreo dată impresia că ți s-întîmplat ceva atît de frumos încît să te gîndești că nu s-a întîmplat?

- Nu, dar de ce mă-ntrebi?

- Așa, fără motiv.

Și m-am așezat în bancă. Prima aveam matematica. Nu mă puteam concentra, nu îmi venea să cred că a fost un vis. După lecția de matematică, Adam a venit lîngă mine:

- Ai vrea să vii după lecții la meciul de football?

- Sigur.

Apoi s-a întors și a plecat. Oare tot discursul a fost un vis? Nu cred!!! Apoi se apropie de mine niște colegi:

- Hei, Erica, ce mai faci?

- Bine, voi?

- Noi ne simțim prost că ne-am comportat urît cu tine, ne pare rău, vorbele lui Adam ne-au deschis ochii.

- Ok mersi, eu nu doresc să fim o clasă dezechilibrată, aș dori să fim uniți.

- Îți promitem că nu se va mai întîmpla și dorim să-ți mulțumim că nu i-ai spus dirgintei de conflicte.

- Nu-i pentru ce, acum puteți vă rog să mă lăsați singură un pic.

- Sigur, ne mai vedem.

- Normal că ne mai vedem, mai avem lecții.

- Oh, da.

Apoi au început să rîdă. Eu nu puteam să văd nimic, doar mă gîndeam la acel vis. Apoi mi-am luat telefonul și am început să scriu tot ce s-a întîmplat în vis. Aveam o aplicație unde îmi notam în fiecare zi. Era ca un fel de jurnal personal, doar că electric, nu doream ca cineva să umble prin el, plus că avea și parola de siguranță care doar eu o știam. Îmi plac jurnalele doar că uneori unii își bagă nasul unde nu le este treaba și am decis ca mai bine e să am un jurnal în telefon. După ore mă pornisem acasă cînd m-am împiedicat, dar m-a prins în brațe...