Datorita LUI (Vol. I)

Impacarea

In depozitul vechi a intrat Nikki.
- Nikki, esti cu ei?
- Noi nu o cunoastem.Cine esti?
- O fosta colega de clasa, o fosta prietena si o viitoare prietena. A raspuns ea cu un glas complet schimbat.
- Si ce vrei si tu sa te duci linga ei?
- Mai bine v-ati duce voi. Ce ziceti?
- Ai mers prea departe fetit-o.
Alex a inceput sa se apropie de Nikki. A incercat sa o prinda ca sa-i lege mainile si picioarele, dar in zadar, Nikki era foarte priceputa. Adam si-a mai revenit. Niciodata nu am vazut-o asa pe Nikkie. Lupta ca un ninja.

I-a legat pe cei doi si le-au luat cheile ca sa ne scoata catusile. Dupa ce am incercat sa ma tin pe picipare de la acele dureri imense am cuprins-o pe Nikki, mi-a facut rau, dar a fost si prietena mea. Adam nu avea acele dureri insuportabile pe care le aveam eu. Am ajuns acasa si am sunat politia. Cam des am apelat politia in ultima perioada. Am mers la mine in camera, dar Adam cu Nikki au ramas la bucatarie ca sa pregateasca ceva de mincare. Au ajuns sus in 15 minute. Aveau o tava plina de fructe, suc de citrice si desertul meu preferat, tiramisu cu un bonus de cocos pe deasupra. Asta da viata. :))))))
- Adam, ma poti lasa un pic te rog singura cu Nikki.
- Bine, dar dupa trebuie sa vorbim si noi intre patru ochi.
- Ok, iti promit. Ii zic eu in timp cel sarut pe obraz.
A iesit repede dar nu inainte de a-mi arata o privire dupa care ma topeam.
- Nikki, imi poti spune de ce ai procedat atunci asa si de ce acum ai venit m-ai salvat si vrei sa fim prietene?
- Uite, Erica stiu ca am procedat urit si nu am nici o explicatie logica pentru care am facut asta,probabil din gelozie, dar am fost la scoala de corectie pentru minori si m-am gindid bine la ce s-a intimplat si am precedat foarte urit, josnic as putea spune chiar, dar dac imi vei mai da o sansa iti promit o suta de procente ca ma voi schimba in mai bine si ca voi fi prietena de care nu ai avut parte in trecut.
Aceste cuvinte m-au emotionat pina la lacrimi si inainte sa-mi dau seama am inceput sa pling.
- Te iert, sigur ca te iert. Grupul nostru se mareste. Vom fi deja 5 si in unele momente sase.
- Cine e a sasea?
- Verisoara mea Kira. Nu o cunosti dar iti va placea.
- Bine, acum trebuie sa plec si ii voi zice lui Adam sa vina.
- Da,multumesc ne vedem maine.
- Pa.
Peste citeva clipe a intrat Adam:
- Hei cum e piciorul?
- Ma doare dar nu asa de tare.
A dorit sa zica ceva dar a fost intrerupt de telefonul meu.
,,..."
,,Buna"
,,..."
,,Sigur ca as vrea dar trebuie sa vorbesc cu el mai intii"
,,..."
,, Nu cred ca-i va placea"
,,..."
,,Adam nu e asa"
,,..."
,, Iti explic maine ce a fost"
,,..."
,,Ok pa"
Adam era foarte nedumerit...