Datorita LUI (Vol. I)

Parcul de distractii

- Nu pot sa fac asta. Ma panichez. Eu renunt la concurs.
- Erica, stiu ca ai emotii, dar va fi totul bine. Ai facut multe repetitii si poti sa faci asta.
- ...
-Tu poti. Acum hai, du-te si aratale ca esti minunata.
- Oook.
Eram speriata chiar daca era doar o repetitie. Nu au fost niciodata atitia oameni in public. Pe linga prietenii mei sunt toti colegii si restul concurentilor.
Am mers pe scena si am inceput sa cint. Repetitia a mers destul de bine, neluind in calcul panica mea. Dupa ce am terminat toata repetitia am plecat cu totii la un parc de distractii. Era asa de vesel alaturi de toti amicii mei pina cind am ajuns la Tunelul Iubirii . Eram singura care nu dorea sa intre. Cu cine? Eu cu Adam suntem doar prieteni si nu am pe altcineva.
-Hai Erica.
- Nu vreau. Duce-ti-va voi, iar eu ramin aici.
- Nu, nu, nu. Tu vii cu el. A zis Anny si a aratat spre Adam.
- Nu vin cu nimeni.
- Ba vei veni.
- Pe mine nu ma deranjeaza asa ca daca vrei poti sa vii cu mine. A spus Adam.
- Nu, eu prefer sa stau aici.
- Tu nu ramii aici singura.
Si atunci toti m-au impins intr-o cabina, apoi pe Adam si uite ca am ajuns sa fim singuri in Tunelul Iubirii. De ce nu m-au lasat acolo? Nu ma simt bine stind asa.
- Erica, stiu ca nu-ti place, dar suntem amici si distreaza-te si tu.
- Bine. Si ce ai vrea sa fac?
- Sa nu stai cu fata aia de pisica plouata.
- Nu imi vine sa cred ce ai spus. Mi-a aparut un zimbet pe buze apoi am inceput sa ne batem ca niste copii mici.

*Din perspectiva Teodorei*

Se auzeau risete. Poate s-au impacat, dar sa nu fac decizii pripite. Au iesit din tunel rizind si gidilinduse unul pe altul. Ce e cu ei?
- Buuuuna. Am tipat.
- Oh, buna.
- Ce-s cu risetele astea?
- Nimic, dar ce nu avem voie sa ridem?
- Aveti, face-ti ce vreti. Acum eu cu David vom pleca.
- Bine, aveti grija.
- Cu ce sa avem grija?
- La oameni ciudati, si altele.
- Bine, vom avea.
Am plecat la o cafenea apoi ne-am plimbat prin parc. Era deja seara si era luna plina. David m-a luat in brate si pur si simplu ne-am uitat unul in ochii celuilalt. A fost asa romantic. Nu aveam nevoie de cuvinte pentru a ne intelege. De ce oare Erica cu Adam nu pot fi asa? Ei mereu se cearta.
- David?
- Ce?
- Ma ajuti sa ii impacam pe Adam si Erica.
- Desigur,cum?
- Nu stiu. Trebuie sa ne gindim.
- Pai...
A fost intrerupt de telefonul meu.

*Convorbire telefonica*

- Erica?
- Da, nu stiu ce sa fac. Cum voi aparea maine?
-Dar ce s-a intimplat?
- Toate hainele, pantofii si accesoriile sunt distruse.
- Cum distruse?
- Rupte, facute ferfenita, taiate si murdare...

Va urma...