Datorita LUI (Vol. I)

Dezastru in bucatarie

Ne-am distrat de minune pina telefonul a inceput sa sune. Era un numar privat. Ciudat. Nu as vrea sa raspund asa ca am inchis. M-a mai sunat de inca 4 ori si a 5 oara m-am saturat deja asa ca am raspuns:

*Convorbire telefonica*
- Alo!
- Buna, succes la concurs.
- Umm...mersi, dar cine e?
- Nu e treaba ta cine sunt. Vezi sa nu-ti rupi din nou piciorul.
- Ce vrei de la mine si de unde stii de picior?
- Nu vei afla niciodata. Pa pa ratato.

*END CALL*

Ultemele cuvinte m-au facut sa-mi dau seama cine era. AMBER!!! Ce ma satura vrajitoarea aia. Am mai vorbit cu Anny si Teo apoi am plecat la repetitii. Acolo nimic special. Au gost prezenti: Anny, Teo, Nikki, Tomy, Zoe, Kira si Adam. A fost o repetitie reusita. Nu am gresit miscarile si nici cuvintele insa la notele inalte am avut unele scapari. Per total a fost bine. Am plecat acasa impreuna cu Nikki si Adam. Nikki locuieste pe aceeasi strada cu mine, iar Adam vine din nou la mine in vizita. Cind am ajuns acasa nu era nimeni in ea. Am vazut la bucatarie un bilet pe masa care zicea:

Erica, eu cu tata am fost invitati la o petrecere de afaceri. Tu poti comanda pizza. Ne vom starui sa nu venim mai tirziu de miezul noptii te pupam. Si vezi odata ce e cu telefonul tau ca nu pot da de tine niciodata.

In fine. Sunt si singura. Nu chiar singura, sunt cu Adam.
- Suntem singuri. Ai vrea sa comandam pizza?
- Sigur. De care?
- Vezi si tu. Doar stii pe care o prefer, dar daca nu, oricare e buna.
Si-a luat telefonul si a sunat. A vorbit un minut apoi a inchis si a zis:
- Se pare ca localul s-a inchis din cauza lipsei de cumparatori.
- Ai alt numar?
- Da, stai sa vad.
A sunat pe altul si nu a vorbit mai mult de 30 de secunde.
-Nu ne merge noua astazi. Toate localurile cu pizza au azi o zi de comemorare.
- Ha? Pentru cine? Cine e asa important ca sa inchida toate localurile?
- Acel care a inventat pizza.
- Ce? In fine. Vrei sa facem noi pizza?
- De ce nu? Ma duc sa ma spal pe maini si vin.
- Bine.
Peste o minuta s-a intors. Eu scosesem deja niste ingrediente pentru pizza pe masa. Mai aveam nevoie de faina, dar era prea sus si nu o ajungeam. Mi-am pus un scaun ca sa o pot ajunge, dar era cit pe ce sa cad jos si sa fac toata bucataria de faina si spre norocul meu m-a prins Adam de o mina ca sa nu cad jos. Ne-am apucat. Se vedea ca nu am mai facut pizza pina acum. Era un dezastru:
-Ai ceva pe nas, a zis Adam.
Apoi mi-a atins nasul cu degetul lui murdar de faina.
- Ups, scuze. Am spus eu inainte de ai da o palma la fel murdara de faina pe fata.
S-a inceput razboiul. Daca pina acum bucataria arata murdara, dupa batalia cu faina arata chiar dupa razboi. Am bagat pizza la cuptor si ne-am apucat sa stringem. Pe jos era o jumatate de rosie si intimplator am calcat pe ea. Astazi Adam a fost erou, razboinic si acum iar erou pentru ca m-a prins. Fetele noastre erau asa de aproape ca ii puteam simti respiratia care imi incalzea fata...