Datorita LUI (Vol. I)

Anonimul

     Am văzut că se apropie și îi simțeam respirația cît mai aproape atunci cînd s-a deschis ușa și în clasă a intrat diriginta. El s-a îndepărtat, apoi diriginta ne-a rugat să plecăm la locurile noastre. Norocul meu era că stăteam într-o bancă și că nu era o oră importantă așa că am vorbit toată lecția:

     -Cred că nu a observart nimic, zice Adam uitîndu-se la profesoară.

     Iar eu încă nu îmi revenisem din șoc așa că doar am zîmbit fără sa-i răspund ceva. Îmi înghețase sîngele în mine. Îmi era foarte frig și pe mîinele mele s-au accentuat vasele sangvine. Atunci fără să-mi dau seama Adam m-a apucat de mînă:

     -De ce ești atît de rece?

     -Îmi este un pic rece, am zis eu.

     Rce? Ai înghețat de frig și de uimire cînd a dorit să te sărute. Dar tu spui că îți este rece? Taci odată, am și eu momentul meu, nu mă încurca. Zii odată că îl iubești, de ce nu vrei să zici asta? TACI ODATĂ, SUBCONȘTIENTULE.

     Ce ciudățenie eram, mă certam cu subconștientul meu și nici nu am auzit cînd diriginta m-a strigat.Apoi Adam mi-a dat drumul mîinii și mi-am dat seama că toată clasa mă striga. Unii mai ,,deosebiți" au crezut că am murit. M-am ridicat în picioare și profesoara m-a întrebat cine a fost obraznic, cine a înjurat și cine s-a bătut. Am uitat să vă spun că eram șefa clasei și eram responsabilă de tot:

     -Toată săptămîna, băieții au fost foarte cuminți și fetele la fel, nimeni nu a înjurat și nu s-au bătut.

     Profesoara se uita la mine de parcă aș fi fost un extraterestru. Presupun că zice în gind ,, Ce-o fi cu ciudata aceasta? Cînd copiii din clasă s-au maturizat? Nu puteau s-o facă peste noapte?" Dar a zîmbit fals și nu a zis nimic. Toți din clasă parcă îmi mulțumeau cu privirile. M-am așezat și m-am întors cu spatele la profesoară ca să pot vorbi cu Teo și am întrebat-o dacă vrea să rămînem după lecții cu Anny și Nikki să mergem în parc. Ea a fost de-acord. Am zîmbit apoi m-am întros în față ca să le pot sa mesaj și celorlalte. Anny a fost de-acord, dar Nikki a zis că nu poate. Ea are un frate mai mic pe nume Marius. În fine vom merge doar eu, Teo și Anny.

     Adam m-a întrebat:

     -Ai dori să te duc acasă după lecții.

    Aww ce scump e!!! Acceptă. Taci odată.

    -Mi-aș dori mult, dar nu pot voi merge cu fetele în parc,poate altădată.

     A zîmbit trist și a înțeles. Îmi doaream mult, dar vreau să povestesc cu fetele un pic, să mă descarc. A început să-mi cînte telefonul pe melodia ,,Te rog" (media), era un număr necunoscut, și i-am închis că eram la lecție. Apoi mi-avenit un mesaj:

     ,,Nu vei supraviețui mult dacă mai stai lîngă Adam"

     ,,Cine ești?

     ,,Nu îți pot spune, dar nu mai vorbi cu el altfel ai să mori."

     Acest mesaj m-a înspăimîntat de moarte. Așteptam mai repede să vorbesc cu prietenele mele după ore să le cer sfatul.

     *După ore*

     Rămăsesem singură în clasă. Prietenele mele au zis că vor fi jos în holul școlii și mă vor aștepa. Înainte să plece, Adam m-a sărutat pe obraz și a zis.

     -Ne vedem mîine, my princess!

     Era așa drăguț, dar să trecem peste asta, mă pregăteam să ies cînd în spatele meu am observat un bărbat în haine negre și cu mască...

N/A: Am venit cu următorul. Sper să vă placă schimbarea. :*