Ne căutam ca două suflete înfometate de cunoaștere,
existente în galaxie de la începutul începuturilor
și ne hrăneam cu stele de foc agățate pe bețe fragile,
dar strălucirea astrelor pălea în cerul meu de lavă
și se reaprindea, pâlpâind ușor,
sub norii tăi plini de cenușă.
Când am crezut că abisul întunericului plastic
va fi singura noastră certitudine intangibilă,
un drum de stele s-a deschis în tine
și poteca îmbrățișărilor fierbinți din mine,
ardea ca o torță din aripile păsării Phoenix,
gata să zboare către orizontul dragostei eterne
și să ne contopească în aceeași ființă.
Praful argintiu și auriu de raze solare frânte
a lipit cioburile unei statui părăsite
și pe altarul divin se odihnește oglinda,
în care îngerul iluziei noastre își revede chipul
atingând fulgul ce plutește în aer.
Am renăscut în noi!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
