Cenușa săruta umbra buzelor
desenate din soarele de cărbune,
pe mantia norilor albi
plini de lacrimi păgâne,
degetele rănite de petele
mortale ale trandafirului
din infernul nocturn,
zâmbeau în urletul lunii.
Și păsările roteau acul timpului,
poate tu, sau eu, vibram
în bătaia sângeroasă a clipei,
iar pendula bombei sfărma
speranța tremurândă
a oglinzilor paralele,
care asfixia sufletul
în măștile grele de mătase.
Pensula risipea nisipul culorilor,
pe geamul acoperit de praful
îmbrățișărilor pasionale
a unor amanți adormiți.
CITEȘTI
Furtună de stele
PoesíaPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!