Sângele ardea în negură
și valurile focului curgeau în mine,
printre rămășițele de blocuri dărâmate
vedeam vise de lumină crăpate.
Cu mâinile tăiate de cuțitul crivățului
deschideam mașina infernului,
iar inima îmi bubuia în piept
emanând artificii multicolore.
Pădurea de nisip era mâncată
de cactusul înfometat,
care își arunca țepii uscați
în ochiul timpului.
Muream în valea amăgirilor,
trăind prin spiritul himerelor!
CITEȘTI
Furtună de stele
PoésiePlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!