Cafea amară și dulce,
miros adorat și blestemat
îmi desenează în aer,
cu un creion maro,
portretul și forma
viselor din trecut.
Îmi tremură mâna pe ceașcă
și vreau să o sparg,
dar cioburile din abur
îmi îngheață sângele
și se conturează,
în razele palide ale soarelui
de dimineață, fereastra
speranțelor prezente.
Dacă ești pictorul inimii mele
și arhitectul viitorului coșmar,
atunci mă întreb dacă te aștept în zadar,
fiindcă uneltele de construcție
a timpului sunt ruginite de ploaie.
CITEȘTI
Furtună de stele
PuisiPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!