Hainele speranțelor erau udate
în marea coșmarurilor de aburi,
trunchiul destinului de lemn scârția
când trupurile noastre își goleau veninul,
doar bărcile din frunze de nuc mătăsos
întâlneau greierele păpușilor de porumb,
iar pielea uscată a mâinilor de nor se săruta.
Atingerile ochilor tăi de smarald euforic,
se înecau în diamantul de foc albastru
al privirilor mele sleite de puterea cuvintelor,
vioara spiritelor noastre rupea corzile cerului,
când plaja mătura colierul nisipului negru.
CITEȘTI
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!