Zdrențele atârnau lejere pe trupul meu
în timp ce eram modelul expus,
în vitrina unei măcelări vizitată
de câini vagabonzi și flămânzi.
Casa îmi era o mașină
ruginită și abandonată,
unde își făceau veacul
nestingheriți purecii,
iar tovarășul meu de zi
era un motan chel
și fără dinți, care torcea,
împletind în gheare
șosete fierbinți.
Stelele verzi îmi dansau
prin fața ochilor plictisiți,
să asiste la balul bufonilor
a căror regină eram.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
