Îi reproșez minții corsetul
pe care îmi impune
să-l port peste expresia
trupului gol de cuvinte pline,
când aburul viselor apuse,
sare din oala acoperită
cu un capac
ruginit de singurătate.
Tai cu precizie matematică
morcovul fiert în vijelia trecutului,
arunc în apa roșie și moartă
sare dulce, zahăr amar
și pătrunjel ofilit cu miros
de sfoiag topit.
Mâine revărs untul încins,
peste ochiul flămând
al pământului ce îmi devorează
esența transparentă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Furtună de stele
PuisiPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
