Cântecul de la miezul nopţii

Tărâmul verde - Ţine-mă de mână (concurs)

Setul de poze nr 2

                                                          Ţine-mă de mână

Pieptul mi-e presat, de o piatră rumenă.

Natura îşi varsă în decor, nuanţa verde galbenă.

Moment intens - se pot da forme tensiunii ravenă.

Priviri vibrante, fulgere de apă, respiraţia alenă.

Peste buzele întredeschise, ploi insipide cad din lună.

Emoţii cu aripi de valuri, colindă adânc din catenă

Parfumul rece al frunzelor umede ademenitor, atârnă.

Şi uită-te la noi... cum am ajuns oare aşa aproape de o avenă?

Mă simţi cât de tare, oare te strâng eu de mână...?

Forţa mea nu e fizică, e o enciclopiedie nebună,

De trăiri intense, sentimente şi pasiune-n venă.

Iar acum peste chipu-ţi răvășit de ploi, bocnă,

Zboară, gingaşi fluturi negri de falenă.

Iţi simt greutatea tot mai mult, ce aş vrea să am o cordelină.

Cum de era să pici în prăpastie? Lasă braţele mele să te susţină,

Am să te ridic, nu mai contează cine a fost de vină.

Ma uit la tine, nu eşti rănită fizic, oare durerea ta e internă?

Degetele-ţi devin moi te uiţi pierdută şi aluneci în beznă.

Inima-mi bubuie, te trag către mine strigând cu o voce calină:

Să nu-ţi dai drumul, iubito, ţine-mă de mană, ţine-mă de mână!

Ai încredere, privește-mă în ochi! Ţine-mă de mână, ţine-mă de mână!

Nu te avânta în necunoscut, e întuneric. Ţine-mă de mână, ţine-mă de mână!

Ţi-am mai zis şi ţi-o repet, asculta-mă! Cat e încă lumină:

Iubirea e o junglă, unde sentimentele sunt sălbatice. Ţine-mă de mână, ţine-mă de mână

Strânsoarea ta, devine ca din gumă, picurii, ţi se preling pe gât, ţine-mă de mână, ţine-mă de mână!

Nu fă asta! Dacă tu îţi dai drumul, am să vin după tine. Ţine-mă de mână, ţine-mă de mână!

Să îţi fiu din întuneric, sfera ta de lumină. Ţine-mă de mână, ţine-mă de mână!

Haide să nu mai fim pionii destinului. Ţine-mă de mână, ţine-mă de mână!

Fugi de o data cu mine, de pe tabla de şah. Ţine-mă de mână, ţine-mă de mână!

Nu fii tristă... oh, te-ai pierdut în detalii. Spune-mi, când ai privit ultima dată cerul?

Ai uitat să te mai bucuri, din lucruri simple. Îţi aminteşti când îl pictai cu sufletul?

Haide să bem din nou dimineaţa cafeaua cu un cub de zahar, aşa încetul,

Cum ne plăcea noua şi să ne privim, haide da-ţi jos scutul...

Mai ştii când eram la picnic, şi te enervai că furnicile îţi gâdilau piciorul?

Iar eu încercam să te calmez, sărutându-ţi uşor gâtul?

Şi cu degetele mă jucam tandru prin părul tău ca nisipul.

Te-am adus în Ecuador, haide să continuăm de mâine, drumul cu barca, pe fluviul iubirii.

Vino cu mine, ţine-mă bine, ţine-mă de mână.

Te ridic şi ne îndepărtăm de prăpastie, corpurile noastre se lipesc. Aşa, ţine-mă de mână...

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Ce sentimente v-a transmis această poezie?