Cântecul de la miezul nopţii

Ora decepției

Şii, cum a fost de Crăciun?

Sărmăluțe, luminițe, colinde etc.

Fain, fain?

Vai dar ce mă bucur. :D

Ce ziceți atunci de o poezie?

Merge, merge?

Ok, ok!

Începeţi cu melodia de la multimedia.

Lectură plăcută!

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

                                                                                 Ora decepției

Lumina difuză printre jaluzele, e dimineaţă

Întind braţele respir, cu un zâmbet pe faţă.

Mă ridic brusc, sunt plin de viaţă!

Sângele clocoteşte, încep să fac exerciţi de forţă.

Inima îmi pompează duritate şi carismă, va fi o zi măreaţă.

Fibra musculară pulsează pe umeri, mă umplu încet de roşeaţă.

Fac flotări, respir toxine, pe o plană suprafaţă.

După antrenamentul intens simt totuşi, că sunt rece ca un cub de gheaţă.

Ignor aspectul, mă uit pe geam, soarele e pe cer. Nicio urmă de ceaţă.

Şarmant, calculat, îmi continui ritualul apoi mă dau cu parfum de ineaţă.

Şi mă uit la ceas...

La baie, apa rece mi se prelinge pe sub gene, până când faţa îmi devine curată

Două degete pe chiuvetă, îmi las greutatea în faţă, până când retina mi se dilată.

Citesc fiţuici cu citate motivaţionale, lipite de oglindă, vizualizez ţeluri, mai sus de gloată.

Zâmbesc, îmi trec mâna peste maxilar, ignor ce văd — o suprafaţă umflată.

Micul dejun, trei şerveţele, tacâmuri, savurez în linişte cu bărbia ridicată.

Hainele călcate. Mă îmbrac, trag pe mine sacoul albastru persan, de îndată

Mă privesc, buzele albe... mă prefac că nu vad, îmi fac nodul la cravată.

Pe încheietură un ceas, aranjez părul subtil, mă dau pe mâini cu crema exfoliantă.

Sunt gata de plecare. Pieptul în faţă, radiez... e ridicol, ce atmosferă pedantă!

Zic şi mă uit la ceas

Cică locul meu e pe podium, intru în scenă sub multe aplauze — mă desfăţă

Mi-au spus să îmi intru în rol, dacă pot... Ce greșeală! Asta denotă,

Că ei nu ştiu multe, râd! Cum să spui asta unui cameleon? Mă mişc cu cadenţă

Îmi ţin discursul, aprecierile sar în aer. Într-un colţ gene ridicate, ce sonată...

Ei cred că mă manevrează, fără la niciun ochi asta să bată.