Cântecul de la miezul nopţii

Geneza

Salutare, ce mai faceţi voi hm?

Cică se anunţă a fi o poezie lungă. Sper că v-aţi înarmat cu răbdare şi v-aţi limpezit mintea pentru cea ce urmează.  Melodia de la multimedia e pregătita.

Apăsați play şi haideţi să vedem împreuna despre ce e vorba.

Lectură plăcuta!

-----------------------------------------------------------------------------------

Geneza

Un fulg de agonie mi se topește pe-un obraz,

Tremur din buze, maxilarul mi-e îngheţat,

Privesc înmărmurit în cioburile unui pervaz,

Din cer, zăpada pe gene mi s-a croşetat,

Un fior de sticla îmi reștezează spatele cu un topaz,

Barba de gheata mi-e îmbrobodită ascunzând a mea taina neîncetat,

Învelind a mea eterna durere într-un înfrigurat talaz.

Stau într-o casă din lemn de tei,

Privind într-un vid al conștiinței,

Întunecat mi-e decorul... iar acest parfum de clei,

Mi-amintește cum degetele-mi erau mânjite-n el. Oh ce obicei!

Scoarța ta, ți-o atingeam privindu-ţi creația cum atârnă ca doi cercei,

Suprafaţa-ţi dură, proteja a ta sensibila ființă acoperindu-te cu năsturei,

Iar eu îmi lipeam o ureche de tine auzindu-ţi suflarea dragostei.

Îngândurat plec de la fereastră,

Călcând peste un ciob... de-o culoare albastră,

Ah! O durere fulgerătoare ca o arsură,

O simt în piciorul meu stâng cum ma imobilizează,

Simt cum pielea mi se sfâşiază,

Iar greutatea mea, ciobul adânc în talpa mea îl presează.

Urca-mi tu himeră crudă simţindu-mi safena cum pulsează,

În ritmul tău îmi ciopârțești stomacul în viteză,

Simţindu-mi esofagul plăpând cum vibrează,

Explodând în al meu encefal într-un cocktail amar ce parcă dansează,

Peste ale mele vertebre simțind cum le eviscerează

Totul petrecându-se în mai puţin de-o milisecundă.

Şi după ce trec de aceasta fază,

Strâng din dinți și durerea încet... se atenuează

Încerc să scot ciobul ascuţit ce mă infectează,

Scormonesc cu degetele în mine, plâng, sângele mă pătează,

Alunecând tot mai adânc în talpa mea tremur, mă ia cu groază.

Ce durere și nu o pot opri... Rămân împietrit în aceasta ipostază

Renunțând, decid să port ciobul cu mine. Încet, totul se sistează.

În casa mea goala, unde am priveliște doar lemnul