Cântecul de la miezul nopţii

Pierdut-am

Hei hei, si cum a inceput pentru voi acest an scolar?

Cum a fost sa va revedeti acei colegi pe care ii urati? Tare nu? :D

Ok, pana una alta eu va incant cu o noua poezie si la sfarsitul ei am un mesaj sa va transmit.

Pana atunci nu uitati sa porniti melodia de la media!

Lectura placuta!

-------------------------------------------------------------------------------------------

Pierdut-am

Pierdut-am

Eu pe tine cu înverșunare,

Dor mi-este de ale tale raze ocrotitoare,

Te-am alungat în ale mele nopți nemuritoare,

Iar acum glasu-mi mut te strigă cu disperare,

Că am nevoie să mă ghidezi... dă-mi niște repere!

Și îmbracă-mă în ale tale gânduri ocrotitoare,

Că eu sunt un efemer amforic, nu-ți folosi arma de obliterare,

Lasă-mă să plutesc ca o frunză ruginie-n colțuri, pe o apă curgătoare,

Portă-mă într-o rafală de emoții copleșitoare,

Dar când tu apui eu am nevoie de timpul meu de cugetare,

Că asta sunt eu, un burete ce absoarbe tot fără încetare,

Și multor lucruri aș vrea eu să dau uitare...

Pierdut-am

Eu într-o pădure de ciment devorătoare,

De frunze verzi cu șerpi la cingătoare,

Umbrită de crengi din sticlă arzătoare.

Am păşit încrezător pe o cărare,

Iar acum mă simt pierdut, mai am eu scăpare?

În genunchi am înfipţi spini din fier şi mă doare.

Strig la cerul de cerneală fără pudoare,

El îmi trimite prin tâmple o scrisoare,

O desfac, pe o oglindă sunt gravate versuri fără culoare,

Le recunosc, sunt ale mele. Scrise-n zilele amare.

Ce e asta?! Privesc confuz la stelele orbitoare,

Îmi văd de drum, sângerând din tălpi fără încetare.

Pierdut-am

Eu pe tine, iubito, intr-o vâltoare,

Şi când nisipul timpului te curăţă de pe mare,

Eu îţi refac chipul din pietricele strălucitoare.

Părul ți-l refac cu cele mai frumoase perle făuritoare,

Apoi am grijă la fiecare detaliu, ca a ta înfățișare

Să se aprindă în lumina opală a lunii covârșitoare

Și înainte ca marea să mi te ia înapoi neîngăduitoare,

Îți sărut buzele reci cu dor și apăsare...

Ca aroma s-o simți călăuzindu-te peste întunecatele hotare,

Până când degetele noastre se vor împreuna din nou, la a noastră mare.

Pierdut-am

Eu multe lucruri ascultând a mea chemare,

Unele ce vin și pleacă atunci când soarele răsare.

Amintiri, trăiri... toate duse la decimare.

Ce-a fost, ce va veni? Rămâne cu semn de întrebare.

Mă schimb, văd asta în ale mele nopți de instrospectare,

Dar dintre toate acestea, cea mai mare capcană de afectare,

Este când eu mă pierd pe mine, fără scapare.

Ecouri în gânduri atârnă pe leagănul minţii, fără încetare.

Of,

Pierdut-am eu...

Pe mine.

-----------------------------------------------------------------------------------------

Va multumesc mult ca ati citit!

In regula, ce am vrut eu sa va zic...

*Sunet de tobe, public nerabdator*

Sunteti gata?

Ok...

Inca putina tensiune :D

...

..

.

Ok deci!

Am vrut sa va spun ca... am inceput demersurile pentru publicarea acestui volum de poezii.

As vrea sa stiu cum este aceasta veste intampinata de voi.

Am sa va rog sa lasati raspunsul vostru intr-un comentariu!

Multumesc anticipat celor ce vor raspunde!

Ne revedem curaaand! ^^