[...Annie povesteşte...]
Tipul era priceput în domeniul capcanelor.Făcuse îndeajuns de multe încat aceea persoană,care ne tot tachina cu zgomotele din pod,nu avea nici o şansă să vină la parter.
-Am terminat!Altceva nu mai pot să fac,spuse Harry mulţumit de treaba pe care a făcut-o.
-Ok.Acum trebuie să aşteptăm.
Toţi tăceau.Era o linişte de nedescris.Eram speriată şi îngrijorată.
Au trecut două ore decând Liam a plecat cu Erick după ajutoare.Încercam din toate puterile să scap de acest gând care mă macină.
-O,nu!Cât de proşti am fost!îi şoptesc lui Niall.
-Ce s-a întâmplat?ridicase acesta o sprânceană.
-Louis!Louis e la etaj singur!
-Sunt aici!De o jumate de oră tot te intreb de Liam şi fratele meu.
-Dar...când?Când ai apărut aici?
-După ce i-ai spus lui Harry să facă capcanel, mi-am adus aminte de el şi l-am adus jos.
Nu am mai spus nimic.Îmi era aşa de ruşine,că am uitat de el.Începusem să-mi fac griji şi pentru Adrianna,prietena lui Louis,dar mi-am adus aminte ca o lăsasem să se odihnească într-o cameră de la parter.
Deodată se aude un strigăt foarte puternic.Toţi ne-am speriat încat am stricat liniştea.Era şi logic..cineva striga şi noi nu ştim cine era.
-Adrianna!strig eu speriată
Am început să mă îndrept cu paşi repezi spre camera unde stătea ea.
Deodată o imagine de groază se tipăreşte în mintea mea.
[...Liam povesteşte...]
Încă mă gândeam cum să scap de la acest moş.Era îngrijorat de pactul lui cu demonii.Mă gândesc că ar face tot ce spun ei.
-Cum ai reuşit să faci un pact cu demonii?
-Eram tânăr,fără minte,neascultator...exact ca tine.
-Şi tu cu ce te-ai ales în tot acea timp?
-Să nu mor!Am ales viaţa decât să fiu unul de al lor.
-Într-un fel..a fost o alegere bună.
-Nu aveam de ales..acum sunt la controlul lor.
-Şi dcă le încalci "regulile"?
-Mor..pur şi simplu.
Nu am spus nimic.Nu avea nici o cale de scăpare.Clar că moşul nu şi-ar fi dat viaţa ca eu să scap.Aveam multe planuri,dar erau nefolositoare.
-Aş putea să-ţi dau drumul,spuse aceata uimindu-mă.
-Cum?Adică îmi dai drumul?Şi tu?
-Eu am trăit o viaţă de coşmar şi am trait-o prea mult.Sunt pregãtit pentru consecinţele pe care o să mi le aplice.
-Eşti aşa generos,spun eu vărsând o lacrimă.
-Îţi dau drumul doar dacă îmi promiţi ceva.Îmi promiţi că nu vei fi tu cel care se scrifică?
-Îţi promit!spun eu printre lacrimi.
După ce m-a dezlegat,aceata căzuse fără suflare în braţele mele,făcându-mă să plang din ce în ce mai tare.
