C++

Capitolul 1

" Trântisem ușa de la intrare astfel încât părinții mei să-și dea  seama  că am ajuns acasă. Școala era destul de obositoare, așa că imi dorisem să ajung mai repede in camera mea, sa ma intind putin.  Urc scările si privesc pereții ce le sprijină, tablourile mele erau expuse in asa fel încât musafirii sa le admire bucuroși.  Da, adoram arta si inca o ador.

"Scumpo ,ai ajuns?"

"Da, mama, urc sus!"

"Bine, imediat te chem la masa."

Cand am ajuns in camera m-am aruncat cu totul, lăsându-mi corpul moale.  Iau căștile  de pe noptiera  si le introduc in mobilul meu. Muzica imi inunda urechile si dau din picior  instinctiv.

"Vino la masa!"

Cobor jos, mănânc si revin in camera mea. PC.ul era aprins, semn ca am primit un mesaj. Era de la el... Am vorbit cu el luni bune, insa a devenit obsedat...nu are poza la profil asa ca nu-l pot vedea, n-am vrut să-l vad in fata desi la început părea super ok.

"Buna scumpo!"

"Buna, ce vrei?"

"Vreau sa vorbesc cu tine, stii ca te iubesc!"

Nu i-am raspuns.

"Nu vrei sa-mi raspunzi iubito?"

....

"Deci...nu..."

...

"Ai s-o încurci domnișoară, vei fi a mea fie ca vrei sau nu, tu nu înțelegi ca te iubesc, sunt nebun dupa tine!"

"Tu esti nebun de la mama natura!"

"In cinci minute sunt la tine...nu mai scapi!"

Nu l-am luat in serios , doar am lasat PC ul aprins...sa vorbeasca singur. M-am avântat in pat butonând telefonul.  Au trecut 10 minute si dintr-odata in casă lipsește lumina. Trebuie sa fie o problema cu panoul electric sau ceva.

Coboram scările pe intuneric și picioarele tremurându-mi.

"Mama?" "Tata?"

"Scumpo, e aici!"

"Ce?"

"Fugi!"

Am fugit către uşa de la intrare...era încuiată! Se aud tipete din bucatarie și vreau sa fug, nu am nicio idee unde aş putea sa ma ascund aşa ca urc înapoi in camera mea.

"Mamă, ești bine? "

Ma opresc pe scări privind după ele așteptând o mișcare sau un răspuns.

"Aaaaaah"

Se vedea sânge din bucatarie, o silueta se îndreaptă spre mine iar eu alerg spre scări, încuindu-mă în cameră. Iau mobilul și apelez la agentul familiei noastre care se ocupa special de cazul meu.

"Domnule Tanis! E aici!"

"Vin acum Iris!"

"Repede!"

  Uşa camerei mele era izbită cu picioarele...unde sa fug?  Ma ascund in dulap si aud uşa camerei mele izbindu-se cu putere.

"Iris, scumpo...unde ești? De ce fugi de mine? Nu- ți vreau răul !"

Printr-o  crăpăturs vad cum se apleacă pe fereastră, probabil crede ca am sărit...aşa că profit de ocazie si sar din dulap pe uşa trântind - o cu putere. Il văd in  urma mea dar nu-i văd chipul. Cobor scările și fug spre bucătărie însă îi văd pe parintii mei măcelăriți pe podea și lacrimile îmi inundă obrazul. Aud cum geamul cel uriaș din sufragerie se sparge. Tanis!