C++

Capitolul 11

Aici și acum. Ora 19:00. Julien trebuie sa apara din moment în moment. Inima îmi bate mai tare și aud telefonul sunând.

-Da?

-Aris? Ce faci?

-Corag? Nu prea pot vorbi acum.

-S-a întâmplat ceva?

-Trebuie sa ma întâlnesc cu Julien. A zis ca trebuie sa îmi spună ceva.

-Ce? Nu, Aris, îl anunț pe Tanis.

-Nu, Tanis nu trebuie sa afle momentan. De ce crezi ca a vrut sa vorbim la mine?

-Scumpo, nu cred ca e bine. Măcar de as fi și eu de față. Sylvester unde e?

-Nu contează. El ma ajuta.

-La ce ora va întâlniți?

-Chiar acum. Trebuie sa închid, a ajuns.

-Aris, Ascultă-mă, într-o ora sunt la tine!

Apel telefonic încheiat.

-Bună Julien, intra!

-Buna Iris...

-Hai sa ne așezăm și sa îmi spui despre ce este vorba.

- În regula. Uite, Aris, am investigat cazul tău, amănunțit chiar.

Momentul în care misterul poate sa se încheie sau abia sa înceapă. Ce poți sa faci, cum sa mai reacționezi în asemenea situații? Câteva cuvinte și totul se poate termina.

-Sylvester...

-Ce e cu el? Doar nu e..

-Nu, nu, nu, așteaptă. Nu poate fi el. A plecat din New Gerrsey cu mult înainte sa te muti tu, oricum. Cine ți-a ajutat familia cu securitatea casei?

-Pai, cei de la sediu, situația mea era ținută sub observație.

-Uite, Iris...te rog sa fii calma. Tanis e cel de care fugi.

-Cum? Nu fi absurd. E imposibil! Ma ridic brusc si incep sa tremur.

-Da, pai, el ți-a ținut situația sub observație mult timp și nu a putut afla nimic, sau cel puțin asa susține el. E imposibil Iris! El s-a ocupat de securitatea casei tale și cine crezi ca ar fi putut încuia dintr-odata toate usile și ferestrele când "Jacob" a ajuns la tine? Și tot el a ajuns în câteva minute la tine sa te salveze. Ți-a schimbat identitatea și ți-a interzis sa folosești site-urile de socializare, pentru siguranța ta, iar acum cică a redeschis cazul.

-Julien, eu...stai puțin, e cineva la ușă.

-Aris, nu.

-Iris! Răspunde!

-Tanis?

-Julien e cu tine?

-Da, nu pot sa îți deschid usa! Incuietorile nu răspund.

-Iris, Ascultă-mă. Fugi de lângă Julien. Acum! Eu o sa sparg usa !

-Ce? De ce?

-Nu îl asculta Aris!

-Iris...Julien e Jacob! Ascultă-mă, fugi!

-Ce tot spui acolo?

Eram terifianta, incuietorile nu răspundeau, Tanis încerca să spargă usa, lovind cu putere, stăteam cu spatele spre Julien din cauza fricii, neputând sa ma misc. O lacrima și-a făcut apariția pe obrazul meu când mi-am făcut curaj sa ma întorc catre el. Corpul lui părăsise scaunul cu rotile și se îndrepta spre mine lent.

-Nu te apropia de mine! E adevărat?

-Scumpo, nu te teme, nu iti fac rău! Acum putem fi doar noi.

Usa se aude spargandu-se, iar Tanis se năpusteste asupra lui. Tremuram incontrolabil și am început să tip când un aparat de electrocutat, scos de către Julien, i-a atins fruntea lui Tanis.

-Acum, nu ne mai poate face nimeni rau. Iris, nu ai idee cat te iubesc. De ce ai fugit de mine atâta timp? Nu ți-aș fi făcut vreun rau.

-Jacob, Lasa-ma, te implor. Eu nu te iubesc .

-Poate acum nu, însă mă vei iubi în timp .

Eram speriata si ma simțeam neajutorata. Îmi ridic ochii mai sus de umerii lui Jacob și îl vad pe Sylvester coborand scările cu mare grija, în liniște, făcându-mi semn sa tac, Purtând în mana un cuțit.

-În regula, Jacob, facem cum spui tu!

-Serios, iubito?

-Da, sper sa fie ca tine, poate într-o zi te voi iubi.

-Ahh! Iris...

Se prăbușește sub ochii mei, cu, cuțitul în spate, în dreptul inimii. Incep sa plâng și sar în bratele celui care m-a salvat. Ambulanta și politia nu intarzie sa apara, urmate de Corag.

-Printesa?! Ești bine, vin-o!

-Oh, Corag!

Și totul se termina aici și acum. Pierzi persoane...pe care le iubești din tot sufletul, versi lacrimi, te afunzi cu capul în perna, ascunzându-te de propria persoana. Credeam ca ești slab...când verși lacrimi. Însă e incredibil de cata putere poți da dovada prin lacrimi. Ii pierzi...insa găsești alți oameni, pe care ii iubești, care te iubesc și care nu te-ar răni. Nu ii vor înlocui pe cei care au plecat, fiecare având locul sau special în amintirile tale, fiecare persoana nou apărută în viata ta își are rolul. Cine știe...o sa învăț tot mai multe de la viață, indiferent ce îmi rezerva ea. Viata te testează, treci testul...trăiești și la fiecare test luat, primești și un premiu. Nu fi rău niciodată, încearcă sa te păstrezi aceeași persoana încă de când erai micuț...vesel, plin de viață, maturitatea vine în timp, după fiecare test, însă ramai tu. Crezi ca dacă devii altcineva testul e luat pe merit? E ca și cum ai copia de la altcineva răspunsurile la întrebări. Fa cum ai face tu, nu cum ar face alții.

Aici și acum, un nou început. Corag, Sonja, Hayden, Sylvester...

~ The end ~