C++

Capitolul 10

    
      Privirea lui ma înfioară, corpul imi tremura iar ochii lui ma privesc insistent coborand lent catre buze. Capul imi este cuprins intre palme ca in clipa următoare sa ma sarute. Nu as putea sa imi incui inima intr-un seif si sa nu răspund? Nu, nu as putea, cand ne desprindem din sarut iar privirile noastre ni se întâlnesc, cum as putea sa imi inchid inima cand mi-era asa de dor de iubire? 
Il simt intimidandu-se, isi apleaca capul si isi direcționează corpul spre laptop. Se lasa cateva clipe de tacere dupa care fac o miscare negandita lasandu-mi mana sa o cuprinda pe a lui.

-Da, mi-e frică...

De ce? Pentru ca asa a fost sa fie. Sa simt iubirea acum, la 21 de ani. Poate nu ar trebui. E totusi un suspect. 

-Aris?

-Da?

-Miroase putin a ars.

-Oh Doamne, revin imediat.

Grabindu-ma sa ajung la cuptor sa scot puiul am o mica speranța sa nu se fi ars.

- E totul bine? Ce e cu zâmbetul ala frumos?

-Am crezut ca s-a ars, dar arata mai bine decat as fi crezut.

-Hm, sa vedem daca are gustul la fel de bun pe cat arată.

Il simt pe el in spatele meu, ii simt mainile cuprinzandu-ma, iar capul lui lasandu-se pe umerii mei. Pentru o clipa zambesc dupa care ma gasesc in lumea mea, în gandurile mele.

-Aris, mai stai mult cu el in mana?

- Imi pare rau, cazusem pe ganduri.

-Esti in regula?

-Cred ca da.

-Da-mi portia de mancare si hai sa ne așezăm.

-Stai putin, im suna telefonul. Alo?

-Iris?

-Ă...cu cine vorbesc?

-Sunt Julien. As vrea sa vorbesc ceva cu tine in particular.

-S-a întâmplat ceva?

-Am aflat niste lucruri. Insa nu puten vorbi despre asta la sediu. Crezi ca as putea veni maine la tine?

-Da, normal. Pe la ce ora?

-19?

-Pai...

-E important. Te-ar putea surprinde ce am aflat.

-Atunci e in regula. Maine la 19.

-Noapte buna Iris!

-La revedere!

-S-a întâmplat ceva?

-Maine trebuie sa ma întâlnesc cu un prieten, avem de discutat  ceva.

-Esti in regula? Cred ca esti obosita.

-Da, ai dreptate.  Eu ma duc sus sa dorm. Ti-am pregatit in sufragerie canapeaua, sper sa te simti bine.

-Am mai dormit in sufragerie si mai confortabil de atat nu se poate. Mulțumesc mult!

-Somn ușor! Il sarut pe obraz si merg plictisita pana spre camera. Ce vrea sa imi spuna Julien? Sper ca nu are legatura cu Sylvester.  Incepe sa imi fie frica.

Trezindu-ma dimineața, ma duc direct în baie pentru ca mai apoi sa îmi schimb hainele, urmând sa cobor în bucătărie.  Trebuie sa îmi termin treburile pana sa ma întâlnesc diseară cu Julien.

Cobor scările și simt miros de mancare, mi se pare puțin ciudat și sper ca nu e ce cred eu.

-Sylvester?  Ce crezi ca faci? Încep sa rad ușor.

-Bună dimineața! Încerc sa gătesc ceva, se pare ca ai dormit cam puțin.

-Sa nu dai foc la pe aici. Îmi îndrept privirea spre ceas, pentru a îmi da seama de ce mi-a atras atenția Sylvester.  E amiaza.

-Da, nu se pricepe oricine sa facă clătite.  Zâmbetul lui îndreptat spre mine insistent ma intimidează și încep sa roșesc.

-Da, vezi ca arzi clătita aia, master chef-ule .

-Oh da, mai bine ne mulțumim cu cele care sunt gata.

-Așează-te la masa, tu ești musafirul meu din cate îmi amintesc.

- Când ma uit în ochii tai, ceva mai face sa cred ca nu va mai fi asa.

Ma întorc brusc după cuvintele lui, uitându-mă la clătite insistent la,  uitând sa le mai așez în farfurie.

-Aris, te ajut?
-Aris?

Doua brate îmi cuprind mijlocul și dintr-odata tresar. Îmi dau seama ca m-am pierdut printre gânduri. Cuvintele lui erau cele care îmi făceau ziua mai buna, iar astăzi,  a început de dimineață.  Cu toate astea ma gândesc la ceea ce are sa urmeze. La Julien.

-Aris, ești bine?

-Cum?

-Ești bine? Te-am strigat de câteva ori.

-Oh, nu eram atenta.

-M, pierduta printre gânduri prințesă? 

- Hm, de ar fi doar printre gânduri.

-Te pierzi și în altceva?

-Sa zicem. Hai sa mâncăm.

   Printre amintiri, oameni, vise, nu doar gânduri. 
Sa te pierzi asa cum te-ai rătăci într-un labirint, la fel cum, cazi într-o prăpastie, întâlnind abisul. Abisul meu?  Jacob. Cad și cad din prăpastie în prăpastie,  ma lovesc de pământ și ma ridic, privesc rătăcită pereții și dau ochii cu abisul. Ma pierd simțind  miros sufocant de moarte.

-Aris, ți-am zis ca te voi ajuta. În regula?

-Sylvester, Julien te suspectează.

-Cum? E imposibil.

-În seara ma întâlnesc cu el. Vrea sa îmi vorbească.  Probabil are informații noi.

-De ce ar vrea sa îți vorbească în particular și nu te-a chemat la sediu?

-Nu știu.  Poate nu vrea sa afle Tanis.

-Pai nu cred ca e permis. Tanis e cel care se ocupa de cazul tău.  Unde va întâlniți?

-Aici.

  

                               

          ~♡~