C++

Capitolul2

E deja ora 13:00, stând singură in casă într-adevăr simt singurătatea, dar bruneta mea a plecat supărată închizând uşa nervos in urma ei.  Mă apuc de pictat căci altceva n-am de făcut și pe lângă Sonja, nu aș vrea și un Corag nervos. Fiecare artist are modul său de a picta iar eu îl am pe al meu, trasez dungi de sus în jos  cu ajutorul pensulei, astfel creînd adevarate opere care te induc in eroare uneori.  

Mă aşez pe scaunul meu special, dar banal și încep să pictez ceea ce am început si ceea ce avea să coste o avere, CRINII ALBI, având  semnificația lor pe această pânză.

*ding-dong*

Aşa se aude soneria mea, mă ridic speriată și privesc  prin vizor...

-Huh, Corag, mă bucur sa te văd!

-De ce ești așa agitată, scumpete?

-Pai tu nu vii niciodată aşa devreme în vizită...

-M-am gândit să fac o excepție astazi, doar lucrezi la ceva foarte important. Și...totuși nu aveai motiv să te sperii!

-De ce spui asta?

-Sonja putea fi...

-E supărată pe mine și n-ar fi venit, de asta m-am speriat.

-Doar nu credeai că...

-Jacob?

-Mda...chiar el...

-Nu chiar, adică eram speriată și chiar speram să fii tu...uite ce e, mă simt ciudat în ultima vreme, mă simt căutată...nu știu cum să-ți spun.

-Ești doar paranoică.

-Sper sa fie așa.

-Ok, acum...de ce e supărată Sonja pe tine?

-Vrea sa ies...la inaugurare...

-Si tu nu vrei!

-Mi-e frică Corag.

-Voi fi langa tine!

-Trebuie să ies măcar în seara asta, pentru Sonja!

-Atunci mă bucur, pentru că...am de gând să trec numele tău pe tablouri și...chiar sa-ți apară poza la deschidere, iar lângă poza ta, o poză cu faimosul tău tablou: Crinii Albi! "Mda, păcat căci nu e gata complet...trebuie să mai trasez dungile de la baza florilor. " Și Iris...sper ca e gata...

-Sunt Arris și....nu e gata încă... îmi aruncă o privire încruntată și nu-mi place privirea asta.  Dar va fi pana diseară și apropo nu-mi pui nicio poza nicăieri. Dacă mă găsește?

-Ba vei veni și nu te va recunoaste nici propria mamă , au trecut 6 ani Arris. Te voi plati dublu dacă accepți.

Oferta e tentantă dar viața mea e mult mai importantă și sper sa nu-și dea nimeni seama că Arris Terra e chiar Iris Diamont, fata din New Gerrsey care a fost urmărită non-stop de un psihopat și careia i-a omorât părinții.

O lacrimă stă să cadă la auzul apelativului...mama mea...care nu mai există din cauza mea...din cauza faptului ca am răspuns la niste afuriste de  mesaje de pe internet. 

-Scuză-mă, Arris! Oricum îmi accepți oferta?

-Nu știu, dar mi-e frica Corag, atat mai lipsește, să-și dea seama unde sunt și să vina după mine, Corag...voi fi expusă peste tot...vor exista poze cu mine și multe altele.

-Iți triplez și îți garantez că nu vei păți nimic. Eşti mai matură, ești schimbată  și porți ochelari, aşa că punem o poză cu tine purtând ochelari plus că acum ești: Arris Terra...nicio Iris Diamont nicăieri!

-Uff...fac asta pentru că am mare  nevoie de o mărire de salariu ok?

-Deci vii.

-Voi fi acolo!

-Mulțumesc, Arris, te iubesc!! Triplez, ba chiar îți dau de 4× mai mult.

Doamneee! Bărbatul ăsta mă mai strânge mult în brațe? Simt că mă sufoc!

-Ooook...Corag, pentru mărirea aia trebuie să-mi termin crinii deci vorbim mai târziu! 

-Orice, printesa!

-Pa, Corag! Mulțumesc pentru tot! Șoptesc în final.

Iese pe uşă trântind-o, ca de obicei...nu se satură de asta, eu trebuie să-mi continui tabloul, aşa că ca bag pensula in substanța specială, colorată şi  aplic lent alte dungi albe pe pânză, încercând din răsputeri să termin.

E ora 18:00, se apropie ora inaugurării iar eu abia am terminat de pictat. Sunt chiar mândră de rezultat și mă ridic de pe scaunul meu, am amorțit calumea... la 20:00 trebuie sa fiu acolo. Nu-mi va lua mult să mă pregătesc deci totul e bine. 

Urc scările spre  dormitor și simt un fior pe şira spinarii...luminile sunt stinse in casă înafară de un bec din sufragerie, îmi aduc aminte de acel moment in care alergam pe scări și  la un moment dat m-am oprit dând înapoi trăgând cu ochiul spre părinții mei...Îmi blochez gândurile, lacrimile mele nu întârzie să apară și merg direct spre baia de lângă camera mea, mă spăl pe față, fac un duş rapid, intru in camera mea și îmi aleg o rochie vișinie simplă, mulată pe corp și o pereche de pantofi negri de catifea.  Părul îl prind intr-un coc la spate, în jos, dezordonat , lăsând cateva fire crețe să atârne pe față. Machiajul e natural, aplicând doar mascara apoi imi iau ochelarii mei cu ramă neagră, pentru a fi mai sigură că nu voi fi totuși recunoscută drept Iris ci Arris. Îmi iau plicul negru de pe pat și un sacou mai mulat potrivit rochiei.

Pe geam se vede o mașină parcând in fața casei mele, dau de o parte draperia și privesc pentru a o recunoaște, Corag.

Îmi face semn cu farurile, deci mă vazuse...trebuie sa fiu mai discretă în "misiunile" mele. Cobor grăbită pe scări, pentru a nu-l lăsa pe Corag, șeful meu, să aștepte. Mi-e ca un tată, mă ajută în orice am nevoie  și mereu mi-a fost alături precum Sonja. 

Deschid ușa de la intrare, după care ies , încuindu-o rapid și fiind sigură că e încuiată foarte bine. 

-Hei,  prințeso!

-Nu mai sunt aşa mică să fiu prințesă!

-Până îți iei viața in propriile mâini...ești prințesă sau cel putin ești prințesa mea.

-Nu e timpul sa fii prea siropos, Corag, dragă!

-Chiar așa, tu de cand n-ai mai avut un iubit?

-De la 14 ani... tipul ăsta știe să mă facă să râd, mai ales când îmi aduc aminte de primul meu iubit.

-Woow...e ceva timp...povestește-mi!

-Pai...se numea, Christian și era colegul meu de bancă, mi-am scăpat într-o zi penarul sub bancă și ne-am aplecat amândoi după el, apoi...a fost aşa drăguț, s-a uitat la mine și mi-am ridicat apoi și eu privirea, atunci m-a sărutat și mi-a spus ce simte pentru mine...dar ne-am despartit  din cauza tipului care mă urmarise...Jacob. Iubire copilărească, 14 ani, foarte romantic.

-Toată viața ta a fost schimbată din cauza tipului ăsta.

-Așa e, viata mea...acum ce  am ?

-Pe mine, Sonja, Tanis...

-Și...atat.

-Am ajuns...și apropo arăți superb!

-Merci Corag!

Îmi deschide portiera ca un adevarat domn ce, Corag întotdeauna a fost un domn oricum. Mai am putin şi mă înmoi, sunt foarte mulți oameni înăuntru  și mi-e tare frică. N-am mai fost în aceeași clădire cu atâția oameni.

-Ai încredere în in mine Arris!

●BRAD PITT (in prezent) IN ROLUL LUI Corag

●Ashley in rolul lui Aris/Iris

                                             ~♡~