Un individ pe care nici macar nu stiu cum naiba il cheama, sfideaza legea pana in adancurile ei si inapoi, e clara treaba ca e mai mult decat periculos si nu imi dau seama cum pot face sa pun cumva mana pe el.
-Trafic de droguri, prostitutie, arme albe, hoteluri, bani, multi bani!
-Si nici macar nu stim cum arata sau cum naiba sa il prindem! ma complecteaza Arthur tocmai in momentul cand fata aia, Amanda intra pe usa cu tava alba pe care erau doua cesti de aceeasi culoare. Oare boss-ul chiar era obsedat de alb?
Amanda aseaza cu grija canile de cafea in fata noastra si paraseste biroul fara sa mai spuna ceva, impiedicandu-se in tocuri si fiind aproape de a face cunostiinta cu podeaua.
-Ai vreo pista? il intrab pe Arthur si i-au o gura din cafeaua extrem de buna, care imi gadila toate simturile
-Un bordel, pe unde isi mai fac veacul prostituatele lui! imi spune privind fix in ochii mei de parca voia sa ma citeasaca precum o carte deschisa.
Nu azi, domnule Brooks, nu sunt chiar atat de usor de citit.
-Doar atat? il intreb calm si rasfoiesc din nou dosarul
-Atat! imi spune acesta si se incrunta dupa care i-a o gura de cafea
-Pot sa i-au acest dosar acasa, sa il studiez ceva mai mult? il intreb putin nesigura si ma uit in ochii lui
-Daca te ajuta cu ceva, nu am nimic impotriva, dar nu cred ca o sa aflii mai multe!
-Multumesc mult! Acum daca ma scuzati as vrea sa ma retrag! ii spun si ma ridic
-Vorbim maine domnisoara, imi spune si imi intinde un telefon.
-Ok! ii spun si i-au telefonul care stiam deja cum functioneaza
-Agentul Cooper, teva ajuta in aceasta misiune, si acum te va conduce acasa! imi spune in timp ce ne indreptam spre usa
-Multumesc! ii spun oarecum ironic si dau sa ies pe usa
-Inca ceva! imi spune acesta pironindu-ma pe loc
-Da domnule! ii spun usor nesigura
-Cheile masinii! imi spune si imi da cheile
-Va multumesc domnule, ne vedem maine!
-Cooper te asteapta jos! imi spune si imi intinde mana
Dau mana cu el si ii soptesc un la revedere, dupa care merg spre lift.
Usile acestuia se inchid usor, ma intorc cu fata spre oglinda si imi privesc reflexia, machiajul meu simplu arata la fel ca atunci cand am plecat din Romania, doar parul meu lung s-a deranjat putin.
Eram mandra de mine, eram mandra de tot ceea ce am reusit pana acum.
Multumesc mama, multumesc tata, m-ati facut un om de succes, sper doar sa nu va dezamagesc!
Uile liftului se dechid si un baiat inalt si bine facut, cu un par de o nuanta inchisa, ochii ciocolatii si un zambet de milioane ma privea, sau mai bine zis, ma sorbea din priviri.
M-am cam pierdut in ochii lui, iar atunci cand am incercat sa-i fac cu mana si sa inaintez spre el, m-am impiedicat ca ulima ratata de pe Terra!
Bravo Laura, deja ai dat-o in bara!
-Esti bine? ma intraba baiatul cu ochii ciocolatii si imi intinde mana sa ma ridic
-Sunt ok! ii spun si ii prind mana ridicandu-ma si chicotind usor
-Eu sunt Dean Cooper! imi spune cand iesim din cladirea mare
-Laura Apostol! Ma bucur sa te cunosc! ii spun si ma uit la el pe furis
-Nu ma mai privi asa! Te-am vazut! imi spune si simt cum obrajii imi i-au foc
-Mai taci! ii spun si imi las capul in jos
Isi descuie masina, si urc pe locul pasagerului, punandu-mi centura de siguranta!
-De ce nu mai spui nimic? rupe Dean tacerea intr-un sfarsit
-Ce sa iti mai spun? ii raspund cu o intrebare si ma las purtata de muzica din masina lui Dean
-Despre tara ta, de exemplu! imi spune si imi inchid ochii
-Romania, as putea sa vorbesc o viata despre asta! ii spun fara sa imi deschid ochii
-Nu am cunosut romani prea draguti! imi spune Dean si imi dau seama despre ce vorbeste
-Hai sa lasam acele specimene. ii spun si il privesc pe sub gene
-Ok! Te ascult! imi spune Dean zambind
Imi inchii ochii din nou si imi sprijin capul de geamul rece.
-Romania, e o tara cu totul aparte! Sunt atatea locuri frumoase, atatea lucruri de vazut! Locuri magice si pline de mister, fiecare cu o legenda unica. Mancarea, deja imi e dor de mancarea romaneasca. Obiceiurile si tradiitiile care iti curg prin vene. Mai pe scurt mandria de a fi roman! ii spun si las o lacrima sa imi cada
-Wow! Si eu care credeam ca doar femeile sunt bune! imi spune razand
-Asta e cu totul altceva! ii spun si eu si incep sa rad
-Mai spune-mi de oameni! imi spune dupa cateva momente
-Oamii sunt super draguti si geniali. Fie ca au sau nu au o conditie materiala buna, iti pun mereu ceva pe masa!
-Ma uimesti! Acum vreau sa mai aflu cate cava despre tine!
-Eu, eu sunt din Bucuresti, mai am o sora, parintii mei au o firma de constructii, sora mea e maritata si am un nepotel minunat! Cam atat despre mine!
-Prieten? Prieteni? ma intreaba acesta curios
-Nici nu mai tin minte cum il cheama pe ultimul meu prieten. Da, da stiu am 25 de ani si sunt singura! Cat despre prieteni, am o singura prietena care e model! Acum e randul tau! ii spun si il fixez cu privirea
Dean imi arunca o privire si apoi se contreceaza din nou la drum...
-Eu, Laura, sunt singur la parinti, mama conduce un restaurant iat tata e medic, prieteni, mmm, nu foarte multi, mai mult amici, cat despre o iubita, sti si tu cum sunt baietii! imi spune Dean destul de relaxat.
-Da stiu! ii spun si vad cum incetineste
-Am ajuns! imi spune Dean si eu ma minunez de cladirea inalta
-Nu vrei sa intrii cu mine? il intreb si afisez un zambet micut
-Oricum aveam de gand sa urc! imi spune Dean razand
Cobor din masina cu Dean pe urmele mele si ma intrept spre intrarea in bloc. Eleganta acestuia ma uimeste la fiecare pas, si cum noile inceputuri aduc locuri si oameni noi, nimic nu ar trebui sa ma mai surprinda.
Am urcat in lift si Dean a apasat butonul cu numarul 5. Am ajuns la etajul 5 si Dean, cu mine pe urmele lui, a inaintat pe holul ingust, pana la o usa de un maro inchis. Barbatul cu ochi de ciocolata scoate o cheie din buzunar si descuie usa, apoi o deschide si imi face semn sa intru, facand si el acelasi lucru, si inchizand usa in urma lui.
Apartamentul era superb, avea un living mare, in mijlocul caruia trona o canapea de piele neagra si o masuta pe care era pusa o vaza cu trandafiri, iar in fata lor un televizor foarte mare, se mai vedeau 3 usi, care presupun ca erau dormitorul, bucataria si baia.
-Deci, iti place? ma intraba Dean si se aseaza pe canapea
-E minunat! ii spun si ma duc si eu langa el, facandu-ma comoda
-Ai tot ce iti trebuie in bucatarie! imi spune acesta si se ridica de pe canapea si ducandu-se la una dintre usi
Ma ridic si il urmez pe Dean pana in bucataria destul de spatioasa, si modern utilata. Dean deschide frigiderul si scoate doua doze de suc, pe care le aseaza pe masa , apoi se aseaza pe scaun, asteptand sa fac si eu acelasi lucru. Ma asez pe scaunul din fata lui Dean si il privesc in ochii, nu a incercat sa imi evite privirea, doar stateam si ne uitam unul in ochii celuilalt precum doi indragostiti.
-Deci, avem un caz destul de greu! imi spune Dean desfacandu-si doza
-Doar greu? il intreb ironic si imi deschid si eu doza, luand o gura din lichidul rece si acidulat
Heii!
E marti, si asta inseamna un nou capitol! Sper din tot sulfetul sa pot posta cate un capitol in fiecare seara!Poate cer prea mult, dar vreu pareri, fie ca sunt de bine sau de rau, dar le vreau... Asta a sunat putin aiurea, dar am nevoie de voi!
Deci, va pup dulce si ne" citim" maine seara!
CITEȘTI
Dragoste-n Negru
Romance"E asa ciudat cum un necunoscut iti poate provoca o furtuna de sentimente"
