Tocurile astea ma obosesc foarte tare si simt cum cad de pe picioare. Imi ridic putin rochia si imi dau seama ca picioarele mele sunt mai umflate decat credeam.
-Esti bine? ma intreaba Robert si se aseaza langa mine
-Da! Sunt doar putin obosita! ii raspund si ma fortez sa ii zambesc
In ciuda tuturor aparentelor, Robert chiar nu e atat de rau pe cat m-as fi asteptat. Ba din contra, daca il cunostem inainte, as fi jurat ca e barbatul perfect.
Starea mea de greata a mai disparut in ultimele zile si per doar ca Dean sa nu ma mai forteze sa merg la doctor. Si nu, nu sunt insarcinata, dovada, testul de sarcina facut acum cateva saptamani.
Din baia localului se aud niste tipete, si nu vreau sa le stiu cauza.
Un fum puternic, imi incetoseaza privirea si ma cuprinde brusc ameteala, o bubuitura din baie si niste tipete pe fundal, m-au dat cu totul peste cap.
-Hai! urla la mine Robert si ma trage de mana spre iesire
Dar, surpriza, usa era incuiata si acum stiu ca totata treaba a fost organizata.
Toata lumea alerga de colo pana colo in toata incaperea, toti urlau si tipau, cautandu-si un adapost. Eram pur si simplu terifiata, eram speriata, stiam ca sunt in iad si ca probabil voi muri. Si realitatea ma lovit brusc, i-am promis lui Dean ca voi fi bine. Nu puteam sa mor, nu!
I-am dat drumul la mana lui Robert si m-am ascuns sub prima masa care mi-a iesit in cale. Sperand ca cineva sa ma gaseasca dupa ce toata agitatia asta va lua sfarsit.
Simteam o caldura imensa in jurul meu si tranpiratia imi cadea usor pe tample.Si din nou am simtit acel fior straniu, acum stiam, stim ca nu mai am cum sa ies vie de aici. Mi-am strans picioarele la piept si m-am descaltat, apoi am simtit cum lacrimile pe care m-am fortat sa nu le las sa iasa imi udau obrajii. Fumul din ce in ce mai inecacios imi acoperea simturile si am simtit cum din mine se scurge si ultima farama de viata. Mi-am inchis ochii si cu ultimele puteri, am incercat sa ma mentin constienta. Am inceput sa ma gandesc la familia mea, la toate tampeniile pe care le-am facut cu sora mea, si fara sa imi dau seama, un zambet micut mi-a aparut pe buze. Apoi, apoi am luptat pentru telul meu, pentru visul meu mai bine spus, si dupa ani intregi de munca, am ajuns aici, in America, unde am invatat sa iubesc, sa traiesc si sa imi dau seama ca viata nu inseamna doar munca, viata inseamna dragoste.
Am inceput sa tusesc si dintr-o data, nu am mai avut aer, am cazut pe gresia rece si m-am desprins brusc de realitate.
**
-Nu! Fi tare, lupta! Nu ai voie sa renunti Laura Apostol, esti mult mai puternica de atat! aud o voce pe care cred ca am mai auzit-o undeva
-Cine esti? spun usor si ma uit in jurul meu dar realizez ca sunt singura
-Tu cine crezi? ma intreaba din nou femeia si ma fortez sa merg spre locul de unde se aude vocea dar picioarele parca nu ma asculta si raman in acelasi loc
-Buni? spun cu vocea tremuranda si ma fortez din nou sa imi misc picioarele
-De cate ori ti-am spus sa nu renunti? imi spune femeia si privesc din nou in jurul meu
-Dar, buni, nu mai am ce face acum! ii spun si lacrimile imi inunda ochii
-Nu e adevarat Laura, poti, lupta pentru viata ta!
-Cum sa fac asta daca nu ma pot misca? urlu si dau drumul lacrimilor
-Poti Laura! Esti mult mai puternica decat crezi! Doar ai incredere in tine si vei ajunge acolo unde iti propui!
-Dar, nu pot! urlu din nou
-Gandeste-te la Dean, Dean te iubeste Laura! incep sa plang in hohote, avea dreptate, trebuia sa lupt pentru noi.
Toate amintirile cu Dean imi apareau in fata precum un film si vocea bunicii se stingea usor. O lumina alba puternica, a aparut deasupra capului meu si m-am fortat sa ridic mana pentru a o atinge, dar se pare ca nu puteam, nu puteam ridica mana, nu ma puteam misca. Lumina devea din ce in ce mai slaba si simteam ca ma descompun. Cu ultimele puteri, am reusit sa ridic usor mana si un val de caldura mi-a traversat intreg corpul.
**
Ochii mi s-au deschis in intregime si i-am vazut fata lui Dean, el ma salvat, el a fost sansa mea catre viata, ultima mea speranta, ultimul meu gand cand am atins lumina alba.
-Dean? spun pe un ton stins si el isi muta privea spre mine
-De cand astept sa te trezesti Laura! imi spune Dean si se ridica de pe scaun si ma saruta pe frunte
-De cel mult 1 ora! ii spun si imi umezesc buzele
-O luna vrei sa spui! imi spune Dean si realizez deabia acum ca sunt cel mai probabil intr-un spital
-Dean? ii spun dupa cateva momente
-Ma duc sa chem doctorul! imi spune si imi zambeste apoi se pregateste sa iasa pe usa
-De fapt, imi e sete! ii spun si imi intorc privirea spre el
-Ma intorc imediat! imi spune Dean si iese pe usa alba
Se pare ca am revenit! Imi spun si in momentul cand imi ating abdomenul simt ca ceva nu este in regula. Imi mut privirea spre locul suspect si imi dau seama ca burta mea a crescut considerabil. Si atunci realitatea ma lovit din nou: sunt insarcinata! Imi maigai usor abdomenul fix in mementul in care Dean intra pe usa cu doctorul.
-Bine ati revenit printre noi! imi spune barbatul in halat alb si imi zambeste
-Si se pare ca a descoperit minunea! ii spune Dean si vine langa mine
-Cand pot merge acasa? ma trezesc intreband si il privesc insistent pe Dean
-In cateva zile! imi raspunde doctorul... Acum voi pleca, daca se intampla ceva te rog sa ma anunti! ii spune lui Dean si apoi iese
-Dean? Inca imi e sete! ii spun si ii zambesc
Dean imi intinde paharul cu apa de pe noptiera si ma priveste zambind...
-Oficial sunt tata! exclama acesta si vad o lacrima pe obrazul sau
-Asta inseamna ca oficial si eu sunt mama! ii spun si Dean se apropie de mine si ma saruta
CITEȘTI
Dragoste-n Negru
Romance"E asa ciudat cum un necunoscut iti poate provoca o furtuna de sentimente"
