Imi las usor capul pe spate si de sus admir frumusetea Romaniei. Astazi dupa lungi asteptari, luni intregi in care nu am dormit decat cateva ore, imi vad visul indeplinindu-se!
Destinatia urmatoare New York. Un nou inceput as putea spune, o noua viata pe care vreau sa o traiesc din plin.
-Domnisoara Laura Apostol? imi atrage atentia o stewardesa
-Da! Cu ce va pot ajuta? ii raspund aruncandu-i un zambet
-V-am adus ceva de baut! imi raspunde aceasta si imi pune in fata un pahar cu un lichid rosiatic
-Multumesc! ii raspund si i-au paharul
Stewardesa pleaca si eu gust din bautura rosiatica putin acrisoara.
Nu mi-a fost usor sa imi parasesc familia si prietenii, dar pentru pasiunea mea as fi facut imposibilul posibil. Sunt politista, dar majoritatea ma considera detectiv, gratie talentelor mele de a captura orice infractor. Si iata-ma acum, in drum spre America, spre un tip caruia i-am studiat mult dosarul si pe care multi detectivi sub acoperire au incercat sa il duca in spatele gratiilor. Dar au dat gres, ori au sfarsit ucisi, sau au trecut de partea acesui infractor. Imi va fi destul de greu, recunosc, nici macar nu stiu foarte bine cum arata, dar nimic nu e imposibil nu?
Intotdeuna m-am pus pe mine pe primul plan,iar acum ca sunt acolo unde mi-am propus, sunt mandra de mine, mandra de tot ceea ce am realizat pana in acest moment.
Dupa cateva ore bune, am ajuns in New York, nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi atat de frumos!
Inca din aeroport mi-am dat seama de frumusetea acestui oras despre care doar am citit, si in care visam sa ajung de cand eram micuta. Daca as spune ca arata ca in filme, m-as minti singura, e de un milion de ori mai frumos. Si acum, iata-ma aici, singura, intr-o lume cu totul noua, unde pasii inapoi nu sunt permisi!
Mi s-a spus ca voi fi asteptata in aeroport, dar nu vad pe nimeni care m-ar putea ajuta. Se pare ca au uitat de venirea mea, dar asta nu e o problema, prea mare...
Merg fara sa stiu unde prin marea de oameni, si ma indrept spre usile mari din sticla care sper ca dau afara. Speram la o primire mai calduroasa, dar nu, eu nu am parte de nimeni, oare soarta chiar isi bate joc de mine?
Parasesc aeroportul si ma asez la iesire pe unul dintre geamantane, si inca ma rog sa nu fi uitat de mine, si ca vor ajunge cat de curand.
Privesc oarecum nelinistita in stanga si in dreapta, incerc sa imi dau seama unde ar trebui sa ajung, sau mai bine zis cu ce!
Vad un taxi in departare si ma indrept cu pasi apasati spre el, poate ma poate duce la Departamentul de Politie din Manhattan.
-Buna ziua domnule! ii spun zambind dupa ce ii fac semn sa coboare
-Va pot ajuta cu ceva? ma intreaba batranelul zambind
-Ma puteti duce, va rog, la Departamnul de Politie din Manhattan?
-Desigur domnisoara! Sa va ajut cu bagajele mai intai! imi spune zambind si imi i-a bagajele
Se pare ca toata pregatirea mea la engleza a dat roade, iar eu incep cu dreptul sa spunem intr-o lume noua si plina de secrete.
Urc in taxi-ul galben si batranelul calca cu putere padala de acceleratie. Nu credeam ca la varsta lui adrenalina inca ii curge prin vene!
-Se pare ca nu sunteti din zona! imi spune dupa cateva minute
-Nu, nu sunt, vin din Romania! ii raspund politicos si imi mut din nou privirea spre geam
-Am auzit eu ca romancele sunt frumoase, dar nu credeam asta, dar acum sunt sigur ca asa este! imi raspunde si ma priveste in oglinda.
-Multumesc! ii spun fara sa il privesc
Restul drumului a fost destul de linistit, iar batranelul nu a mai scos nici macar un cuvant. Am continuat privesc cladirile mari pe geanul masinii, pana cand aceasta a oprit in fata unei cladiri inalte din sticla. Ii multumesc batranelului, platindu-i drumul si cobor din taxi cu bagaje cu tot indreptandu-ma catre receptia politiei.
Dupa o tejghea, o fata tunsa scurt, ma privea destul de insistent cand a vazut ca ma apropii. Imi scot insigna si ii arunc un zambet scurt, dupa care imi las bagajele langa tejghea. Iar ea a inceput sa zambeasca, relaxandu-se.
-Laura Apostol! ii spun scurt si imi scot si restul actelor
-Am fost informata ca ajungeti azi, dar din pacate nu am putut trimite pe nimeni sa va intampine. Imi pare sincer rau, dar va urez un sincer bun venit! imi spune zambind
Un barbat trecut de 40 de ani se apropie de noi cu un dosar, iar cand ma vede afiseaza un zambet de zile mari. Se pare ca el e seful.
-Buna, eu sunt Arthur Brooks! Incantat sa te cunosc! imi spune seful zambind
-Laura Apostol, la fel de incantata! ii raspund inapoindu-i zambetul
-Hai sa mergem in biroul meu, putem discuta mai multe!
-Ok! Dar mai intai trebuie sa imi i-au valizele! ii spun si ma aplec dupa geamantane
-Ti le va duce cineva la noua ta casa! Acum avem lucruri mai importante de facut! Doua cafele in biroul meu Amanda! se pare ca ii cam place sa dea ordine, iar mie nu imi plac prea mult oamenii care dau ordine
-Pai sa margem atunci! ii spun si imi i-au gentuta, urmandu-l pe coridorul lung pana la lift
Merg in spatele lui Arthur pana la o usa de sticla pe care acesta o deschide si intram intr-un birou in care totul era alb. De la birou, pana la dosare si tablouri.
Arthur se aseaza la birou, la fel facand si eu, dupa care scoate un dosar dintr-un sertar, apoi care il deschide si il intoarce cu fata spre mine.
Studiez atent dosarul, si abia acum imi dau seama in ce m-am bagat.
Hei dragilor!
Primul capitol e gata!
Tot ce vreau sa va mai spun e ca sunteti minunati si apreciez tot ce faceti. De la comentarii si voturi, pana la lecturi.
Va pup dulce!
CITEȘTI
Dragoste-n Negru
Romansa"E asa ciudat cum un necunoscut iti poate provoca o furtuna de sentimente"
