După cele întâmplate nici nu m-am întors la autocar.Am rămas la spital cu nouă me iubită(îmi place cum suna).Doctorul i-a făcut o sumedenie de teste și i-a luat analize,iar dacă acestea merg bine,Roxi ar putea pleca din spital chiar azi!
Nici eu și nici Roxi nu ne gândeam la rezultate.Ele aveau dimensiunea unei furnici față de culmile pe care ne aflam!Culmile fericiri depline!Culmile pe care nu am urcat de atâta timp!Nu credeam ca voi simti vreodata o asemenea fericire,dar era adevărată!
Toată noaptea am petrecut-o cântând și glumind,oameni de afară priveau pe geamul de sticlă,geamul pe care priveam și eu ieri îndurerat!Hohotele de râsete umpleau salonul și nimic nu le-ar fi putut opri.
Ora 8 de dimineață.Rydel urma să apară iar noi ne-am decis să ne jucam cu ea puțin,înainte de ai spune veștile!Roxi nu mai avea nevoie de aparat de respirat sau de monitorizat inimă,astfel încât ar fi putut foarte ușor să se prefacă moartă fără ca cineva să se prindă.Mi-am udat ochi ca să creadă ca am plâns și pe deasupra aveam erau și roșii deoarece nu dormisem aseară.Am ieșit pe hol și am așteptat "victima".
Rydel a apărut la putin timp.Eram trântit pe podea lângă ușă lui Roxi în acel moment!Sora mea s-a apropiat și M-am luat în brațe coplesita de emoție.Era îmbrăcată în rochie neagră și un palton de aceeasi culoare.Am îmbrățoșat-o de parcă nu aș mai fi vazut-o în ultimi 2 ani.Hainele ei erau ude de la furtuna de afară.Vremea ne completă perfect scena de teatru,parcă ruptă din Shakespeare.
-Pot să o văd?Îmi șoptește la ureche,indepartand-use ușor de mine.Îi semn din cap afirmativ și fără ezitare pătrunde în salon,eu urmând-o.S-a oprit în fata patului,se uita la Roxi foarte atentă.Speram să nu se prind de glumă noastră.După câteva secunde se îndreaptă spre trupul moale așezat pe pat.O ia în brațe și da frâu liber lacrimilor.Mâna lui Roxi se apropie ușor de ea și o mângâie pe păr.Rydel s-a speriat ingrozitor.A urlat cât a putut de tare!Eu și Roxi nu ne opream din râs.Rydel se alătura nouă și în salon acela în general plin de tristețe și durere,a fost dezlănțuită o furtună de râsete și zâmbete!
-Roxi!Ești bine!spune Rydel după ce ne oprim.O i-a în brațe urmând să fac același gest.
-Îi spunem?îi șoptesc lui Roxi la ureche
-Da.A fost răspunsul ei și fără să mai aștepte vreo reacție de la mine,începe.Rydel,am vrea sa-ti spunem ceva.
-Desigur!Va ascult!
-Noi...încep eu foarte emoționat...Noi suntem împreună!
Față surori mele s-a luminat dintr-o dată.Un alt rând de îmbrățișări din partea ei și apoi întrebările:Când?Cum?etc.Din fericire doctorul a chemat-o afară ca să ne dea rezultatele.
Rydel a intrat în cameră cu un zâmbet cât o zi de post care ne spunea ca totul a decurs bine.
Am pornit spre autocar pe jos,deoarece nu era departe și puteam să ne bucuram de aerul rece de după ploaie.Pe drum îi povesteam lui Rydel cele intamplate.Cuvânt cu cuvânt!Am avut grijă să nu rătez nici măcar o virgulă din acel moment pe care îl credeam sfârșitul.
Am ajuns la frații noștri iar eu și Rydel am intrat înăuntru cu lacrimi în ochi hotarti să jucam din nou mică noastră scenă de teatru.Toată lumea ni s-a alăturat.Ne strângeam în brațe și plângeam.Rocky a venit la mine și deși era în mod clar indurerat, a ținut sa-mi facă morală:
-Trebuia sa-i spui.
Aceste cuvinte au obligat-o pe Rydel să râdă.
-Serios Rydel?!Ai stricat totul!
-Scuze!spune ea inocentă.Vino Roxi!
Toată lumea si-a șters Lacrimile și au îmbrățișat-o pe Roxi pe rând.
Ratliff POV
Am luat-o în brațe pe Roxi,dar ceva nu era în regulă.Simțeam ca ceva mi se scurge pe spate.Am tras-o pe Roxi de pe mine și am observat ca ii curgea abundent sânge din nas și din gura.Imaginea era cu atât mai terifiantă cu cât Roxi părea a fi neobișnuit de calma,da chiar zâmbitoare!Am chemat ambulanta și aceasta s-a întors la spital.
Capitol nou dragilor!Scuze pentru greșeli!
Aș vrea să va mulțumesc mult tuturor cititorilor mei pentru suport,dar mai ales aș vrea sa le mulțumesc la marasorinapop și RusieAlexandra pentru inspirație și încurajare!
Sper să ne vedem cât de curând!Bye!
Lupisor:)
