Ross POV
-Serios?lui Roxi nu ii venea sa creada.Era atat de vesela.Fratii mei au dat din cap afirmativ si au imbratisat-o.
Nu pot sa explic cata veselie puteai citi pe fetele lor.Doar eu imi fortam un zambet.Nu vroiam ca Roxi sa plece.Stiu,oricum ar fi plecat.Dar nu ma pot impaca cu gandul ca va fi la mii de kilometri distanta.Nu pot sa-mi imaginez o zi fara sa-i vad zambetul,o zi fara sa o strang in brate,si fara ca ea sa mai fie aici sa ma ridice atunci cand sunt la pamant.M-am ridicat incet de la locul meu,incercand sa ma strecor in camera mea.M-am pus in pat si am incercat sa-mi astampar lacrimile.Apoi Rydel a venit sus.
-Aici erai!Te-am cautat peste tot!
-Ok.Am plecat acum 3 minute si nu era logic sa fiu in camera mea.Rydel a stat cateva secunde si s-a gandit la ceea ce am spus,apoi mi-a raspuns
-Nu asta conteaza.Ar trebui sa te apuci de impachetat.Plecam maine in zori.si cu asta a pararsit camera.
Am inceput sa-mi impachetez lucruile si intr-o ora eram gata.Bine,practic doar mi-am aruncat hainele in valiza.Ma plictiseam,asa ca am mers in camera la Roxi sa vad daca are nevoie la impachetat.Cand am intrat in camera in scchimb,m-am lovit de geamantan si am cazut jos peste Roxi care incerca sa ma prinda.
-Imi pare rau!spun eu ridicandu-a repede de pe ea.
-Pentru ce?spune ea razand
-Pentru asta!urlu gesticuland cu mainile de parca viata mea ar depinde de asta
-Nu e vina ta!
-Cum poate sa nu fie vina mea!
-Nu e .E a mea,ca am lasat geamantanul in fata usi.
-Hai sa zicem ca e vina tuturor.
-Ok.Deci ce faci?Ti-ai terminat bagajele?
-Da.Si ma gandeam ca poate ai nevoie de ajutor la ale tale.
-Pai,sigur.Hai.mi-a raspuns ridicandu-se de pe jos.
In urmatoarele 15 minute am terminat si am inceput sa povestim despre tot ce să mai întâmplat de când Roxi Era cu noi.
-Îmi va fi dor de voi.Îmi va fi dor să mă prostesc cu tine.spune ea cu un zâmbet mic în colțul gurii.Am râs ușor când i-am auzit fraza.
-Și mie.I-am răspuns intr-un final.
O lăcrima ia scăpat și a alunecat ușor pe obrazul ei.I-am sters-o cu mâna și am luat-o în brațe.Nu vroiam sa-i mai dau drumul niciodată.Rocky a intrat chiar atunci în cameră.
-Ce faceți porumbeilor?întreabă el și în acel moment am văzut un zâmbet pe față lui Roxi.
-Vorbeam.răspunde aceasta
-Ti-l fur pe Ross pentru câteva minute,te superi?
-Nu deloc.spune Roxi facand-umi semn către fratele meu.Am părăsit cameră și Rocky m-a tras să vorbim în camera lui.
-Ce-i?
-Iai spus?
-Ce sa-i spun?
-Ca o placi!
-Nu.
-De ce?
-Nu pot.
-Ross.Am sa-ti spun ceva și vreau să mă asculți!Roxi va rămâne la ea acasă.Așa ca mai bine spumei acum,decât să trăiești toată viață cu regretul ca m-ai facut-o.după ce a spus asta a părăsit camera.Am plecat și eu în cameră mea și m-am așezat pe pat gandinduma la ce mi-au spus până când dintr-un final am adormit.
