Ambulanță a ajuns repede iar eu și Ross am urcat alături de Roxi.
-Ce s-a întâmplat?urla Roxi foarte speriata uitandu-se la urmele de sânge care o acopereau.
-Nu știu.spune unul dintre doctori,foarte tânăr,care la început l-am confundat cu Riker,așezând pe față lui Roxi o masca,pentru a o adormi.
-Ce se întâmplă Ross?spun după câteva minute de liniște uitandu-ma la felul în care îi strânge mâna lui Roxi.
-Eu...ăăă... stai așa.Ti-a spus Rydel,am dreptate?firar,a vezut felul cum mă pufne râsul.
-Da,mi-a spus.Felicitări!
-Mersi.
-Ce crezi ca are?continui după alte câteva momente de liniște intre noi.
-De unde vrei să știu?!Mă crezi medic?!urla el la mine.
-Credeam ca ai măcar o bănuială.
-Ei bine,nu am.Așa ca taci.
Cuvintele lui mi-au tăiat sufletul.Ross e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei și nu vreau sa-l supăr.Dar,îl înțeleg.Dacă Rydel ar fin în locul lui Roxi probabil ca săream din ambulanță în mișcare.
Ambulanța a parcat,iar eu și Ross am coborât ca să facem loc medicilor să scoată corpul chinuit a prietenei noastre.În timp ce doctori o duceau pe Roxi sa-i facă niște analize, eu şi Ross ne-am îndreptat spre o cafenea mică din incinta spitalului.Am luat fiecare câte o cafea și am asteptat.Niciunul nu a spus nimic.Tăcerea dintre noi era pe atât de înfricoșătoare pe cât urmau să fie veștile.Doctorul a venit și Ne-am rugat să ieșim pe hol pentru a ne da rezultatele testelor.A răsuflat adânc,calculand-usi bine răspunsul.Când e devenit sigur de textul pregătit,a vorbit:
-Roxi,suferă de(nu aș putea scrie sau spune numele bolii)
-Pe limbă nostra?spune Ross cu o voce tremurată.
-Boala i-a afectat nu numai stomacul,ci și rinichi.Nu are prea multe șanse de supraviețuire.Există totuși o procedură complicata prin care(din nou,nu înțeleg nimic)
-Ce facem?mă întreabă Ross
Am stat și m-am gândit îndelung la răspuns,și am decis alături de Ross ca intervenția urma să aibă loc.I-am sunat și pe ceilalți și Le-am spus vestile care i-au cutremurat,iar printre lacrimi amare ne-au anunțat ca vor veni și ei curând.
Doctorul ne-a condus dintr-o cameră îngustă și întunecoasă,cu un perete de sticlă și monitoare în stânga si în dreapta acestuia.Prin perete se putea vedea operația,la fel și pe ecrane.Nu peste mult timp chirurgi au intrat în sală iar operația a început.Singurul lucru concret pe care îl pot spune acum este:AAAAAAAAAAAAAA!
Scuze scuze scuze scuze scuze scuze scuze scuze scuze SCUUUUZZZEEEE!!!!!!!!!Scuze!Știu ca nu am postat de ani de zile și imi pare rău!(Va aștept înjurăturile pe privat!:))
Sper să va placă capitolul ca am lucrat mult la acest capitol oribil și plictisitor.Scuze si pentru geseli,autocorectorul meu nu corecteaza de loc.:))PROMIT să postez curând!Scuze din nou!
Lupișor:)
