Capitol 9

102 2 0
                                    

      Nu  am  bagat  in seama  mesajul  , probabil  era  cineva  care  avea  chef sa  se joace  cu  mine  . 

     Ma  trezesc  din  pricina  razelor  de  soare  ,care  patrund  in  camera  printre jaluzele  . Era  asa  de  placut  sa  stau  in  pat  , razele  soarelui  parca  imi mangaiau pielea  , dar  din  pacate  trebuia sa  ma  trezesc  , sa  vad  daca Emily  a  ajuns acasa . 

Imi   iau un  halat  de  baie  pe  mine  si  pornesc  spre  baie  . 

-Tu ! Nebunatica  mica ! O aud  pe  Emily  ca  imi  spune  dupa  ce  a  intrat  peste  mine  in  baie  , norocul  meu  ca doar  ma  spalam  pe dinti .

-Neata  si  tie  , si ce  ii cu  tine  asa  bine  dispusa  ? 

-Eeee  , sa  zicem  ca  aseara  , eu  si  Genifer  ne-am distrat  de  minune .

-Dar  ce  ati facut  voi , de  vati distrat  asa  de  bine  ? Intreb eu  urmarind-o cu  privirea  , pe aceasta  in  timp ce  isi  face  rutina  de  dimineata  . 

-Genifer , stie  un  baiat  foarte  dragut  cu  care  am  vorbit  toata  noaptea  . 

-Cum adica  ati  vorbit  toata  noaptea ? 

-Asa  bine  , dupa  cina  ,  a  sarit  gardul  din spate si  a  urcat  la  noi  sus , am  stat  de  vorba  toti  trei .

-CEE?  Zic  eu  mai  mult  tipand . 

-Ce ai  auzit . 

-Emily  , ce  ii cu  tine  ? Ce  s-a  intamplat  cu  tine  ?  

-Nimic  , ce  sa  se  intample  ? 

-De  la  moartea  mamei  si a  tatei  , te-ai  schimbat  si  din  pacate  nu  in  bine  , parca  nu  mai  esti tu  ,  parca  alcineva  ar  fi  in  corpul  tau  . 

-Poate  ca  am  facut  orice  ca  sa  scap  de  toata  durerea  ,  de care  se  pare  ca  tu  nu ai  scapat .

-Sincer  nu  vreau  sa  scap  ,  nu  vreau  sa  ii  uit Emily  , daca  asta  inseamna  la  tine  a  scapa  de  durere ,  prefer  sa  ma  doara  o  viata  decat  sa  uit  de  ei  . 

Nu  am  mai  stat  o  clipa  sa  ii  mai  ascult aberatiile  pe  care  urma  sa  mi  le  dea  ca  raspuns , am  plecat  in  camera  , unde  m-am  schimbat  intr-un  maieu  pe  corp si o pereche  de  colanti  negri  ,  iar in  picioare  mi-am  luat  vesnicii  mei  tenesi . Mi-am  luat  telefonul si  castle  si am  plecat  sa  alerg  . Sperand  ca  asta   va  diminua  din  nervii  pe  care  i-am  acumulat  in  urma  celor  petrecute  . 

Dar  , dupa  cum  banuiam  ,  asta  nu  a  mers  , pur  si  simplu  , alergam  parca  fara  incetare . Pana  cand  , ajung  in  parcul  din  centru  , era  in  jur  de  ora  14:27  , cand  pe  o  banca  mai  retrasa  ,  zaresc  o  fata  cu  un  par de  blond  auriu , miniona , care  ce  certa  cu  un  baiat  mai  inalt  brunet  si  bine  facut  ,  trec  nepasatoare  de  ei  , pana  cand  ii disting  glasul  pitigaiat al Andreei . Daca  am  auzit-o  si  cu  castile  in  urechi  , cu  muzica  data  la  maxim  , inseamna ca  acel  tip  chiar  a  intrecut  masura  . Ma  intorc  si ma  duc  langa  cei  doi  .  

-Hei , Andreea  , s-a  intamplat  ceva  ? 

-Nu ,  hai  sa  plecam de aici  . Spune  ea  nervoasa , ma  prinde   de  mana  si  ma  trage  dupa  ea  . 

-Cine  a  fost  el  ?  Intreb eu  putin confuza   de  cele  intamplate . 

-Alex ,  un tip  cu care  mi-am  pierdut  timpul  degeaba  . 

Dragoste nebunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum