Două s-au făcut
Ce leagă şi dezleagă,
Ceruri şi destine,
Secretul ce înnoadă.
Duşmani ei să se nască,
Egali apoi să fie,
De sufletul şi-l lasă
Prin sânge chezăşie,
Păstra-v-or armă sfântă
Singuri sau împreună,
Ce le va sta sub pază
De-acum şi-ntotde...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era deja a opta zi când Enki trecea pragul Învăţaţilor. Nimeni nu-l mai întreba nimic şi nici el nu mai aştepta invitaţii. Ştia unde trebuie să se ducă şi ştia cine şi cum o să-l aştepte acolo.
Deşi, cu fiecare zi trecută, încordarea din el creştea şi mai mult.
O găsea mereu aplecată peste pergamente ca un vindecător peste poţiunile sale, mormăind şi încercând să desifreze legături pe care el însuşi le ascundea. Nu îi adusese toate simbolurile, le păstrase pe cele pe care credea că le ştia pentru sine, astfel încât mesajul complet să îl poată compune doar el. Dar tactica se dovedea inutilă şi costisitoare. Pierdea timp.
Şocul în a vedea CatSíth-ul la picioarele lui Nerys-Randa se diluase. Puţin.
În ziua următoare primei întâlniri venise la aceeaşi ora. Se aşteptase la multe, dat nu la ochii cenuşii ai acelui CatSíth fixându-l de pe unul din scaunele de piatră, purtând regal acealasi culori vibrante pe care le văzuse în spatele copacilor ce-l străjuiau acum.
Şi nici la ridicarea ei din umeri atunci când îi observase privirea aţintită asupra animalului. Ca într-o doară îi spusese că ştie că nu e tocmai o imagine obişnuită dar cunoaşte CatSíth-ul din copilărie şi, de principiu, nu e periculos.
Acel "de principiu" nu-l liniştise pe Enki care totuşi nu îndrăznise să întrebe dacă animalul avea ca obicei schimbarea culorii sau dacă urmărirea lui fixă e ceva ce făcea în mod obişnuit tuturor străinilor. Se mulţumi în a rămâne tăcut şi a o privi pe ea cum încerca să lege logică dintre simboluri.
Absorbit la rândul său de energia cu care ea se cufunda în găsirea de înţelesuri se trezise dându-şi cu părerea, dezvăluind că nu era străin sau necunoscător într-ale descifrării de simboluri antice. Dacă ea îşi dăduse seama că era o scăpare neintenţionată nu o arătase, nici măcar când, ridicându-şi ochii îi văzuse încordarea trădată de maxilarul încleştat.
Dar n-au urmat întrebările la care s-ar fi aşteptat el, indiferent cât de neobișnuite erau cunoştinţele pentru cineva din clanul dragonilor. Nu ştia cu claritate ce reacţie năştea asta în el, luptându-se în el sentimentul de uşurare, dar şi altceva care nu părea să-i dea pace...
Îşi spusese că trebuia să facă orice pentru a termina mai repede şi suportă calm şi privind-o la fel de direct când ea l-a fixat cu privirea, stăruind parcă să treacă de barierea ochilor până înlăuntrul minţii lui.
Apoi Nerys-Randa păruse să accepte cunoştinţele lui în ştiinţa descifrărilor fără vreo altă vorbă şi ajunseseră să caute amândoi printre pergamente.
La fel de inutil însă.
Şi așa se mai scurseseră aproape toate celelalte șapte zile, iar azi era a opta zi.
Acum, în grădina foşnitoare, Nerys-Randa era aplecată asupra veşnicelor scrieri. CatSíth-ul, cu botul pe labe, părea să îl aştepte şi îşi agită cozile la vederea lui. Ceva din unduirea lor îl făcea pe Enki să se întrebe dacă nu cumva acesta era semnul care trebuia să-l anunţe că e cazul să fie în gardă. Deşi animalul nu se mai apropiase de el de la întâlnirea din pădure, Enki ar fi jurat că încă nu era scăpat de pericolul ghiarelor lui, cu atât mai puţin când îşi agita cozile ca acum.
