Două s-au făcut
Ce leagă şi dezleagă,
Ceruri şi destine,
Secretul ce înnoadă.
Duşmani ei să se nască,
Egali apoi să fie,
De sufletul şi-l lasă
Prin sânge chezăşie,
Păstra-v-or armă sfântă
Singuri sau împreună,
Ce le va sta sub pază
De-acum şi-ntotde...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îşi simţea degetele amorţite, de parcă depărtarea de arc le-ar fi înţepenit, de parcă s-ar fi înfipt în ele o mie de ace. Dar nu se putea altfel. Enki ştia asta. Era ultima soluție.
Poate de aceea simţea totul mult mai acut. Putea că nu ştia cu siguranţă forma a ceea ce căuta, dar ştia că miza depăşea cu mult propria viaţă sau onoare. Asta i se repetase din nou și din nou, obsesiv. Respiră adânc, focusându-se. Tâmplele păreau să-i zvâcnească, icnind de la rădăcina împletiturilor ce-i urmau forma capului până se împreunau în spate, îşi simţea mintea şi întreg trupul încordate în anticipare. Până şi şuierul slab născut de aerul ce trecea prin gura radd-ului ce-i îngreuna urechea dreapta părea menit să-i agite simţurile.
Era pentru prima dată de partea cealaltă a copacului gros și cu multe frunze, de după care se ascunsese în ultimele zile. Îl vedea din depărtarea potecii pe care o urma. Aici sunetele pădurii erau estompate, dar la fel de prezente, cu sunete ce penetrau până la el, stând in fața intrării. Apoi trecu pragul.
Câteva vorbe scurte cu primii doi întâlniţi şi fu rugat să aştepte într-una din grădini. O masă și patru scaune şlefuite în piatră şi mult verde albăstrui...în iarbă şi în arborii ce străjuiau grădina. Nu se aşeză, nu putea. Printre frunze văzu cum îi era întreruptă munca într-una din grădinile alăturate.
Ajunse până la el sunetul a câtorva întrebări acompaniate de o privire încruntată şi apoi cu o foşnire de material dispăru spre încăperile centrale, doar ca apoi să reapară la câţiva paşi de el.
- Tiarna Enki, i se adresa ea cu o scurtă înclinare a capului, respectând regulile de protocol în faţa cuiva de rang superior.
Ochii abia îi zăboviseră pe radd-ul cu străluciri roşiatice, înainte să mai înainteze un pas către el. Cine ar fi îndrăznit să arate altceva decât supunere în faţă unui dragon?! Salutul prin apropierea mâinilor era un obicei ce se respecta doar dacă l-ar fi iniţiat el, dar Enki nu avea de gând să facă nimic de genul.
- Sgolor Nerys-Randa, îi răspunse Enki cu oglindindu-i salutul printr-o uşoară aplecare.
Un zâmbet abia perceptil îi traversă buzele înainte că fiinţa din faţa lui să-şi reia chipul impasibil şi aerul distant. Ceva din bărbia hotărâtă, privirea întunecată și pumnii strânși pe lângă veșmant îi trădau reținerea și încordarea.
- Mulţumesc pentru titlu, dar încă nu mi-am terminat pregătirea...în consecinţă nu pot fi numită „sgolor", încă nu fac parte din tagma învăţaţilor.
- Unele lucruri nu au nevoie de confirmări oficiale pentru a fi adevărate, răspunse Enki depărtându-se de tânără şi aşezându-se pe unul din scaunele şlefuite. Sunteţi, conform spuselor ce circulă, cea mai pricepută şi veţi primi în curând rangul de sgolor. Și dacă era să dea crezare zvonurilor, chiar mai mult de atât, dar Enki se abținu în a spune asta.
